*Sky POV*
Nu pot sa cred, Harry statea in fata noastra si parea al dracu' de nervos.
"Ce cauti aici cu...cu...cu el?!" spune balbaindu-se si aratand spre Louis.
"P-p-pot sa iti explic, Harry..." spun incepand sa plang. Mai exact, de ce plang?!
"Nu mai ai nimic de spus, Sky." tipa Harry. "Eu doar...la dracu' Sky... Te iubesc!" spune si incepe sa planga. Harry?! Tipul care pare atat de dur a inceput sa planga? "De ce iti bati joc de mine Sky, de ce?! Credeam ca ma placi adica la dracu'...m-ai sarutat... Si acum esti cu prostul asta aici!" spune si se indeparteaza incet si pleaca.
Louis ramasese cu gura cascata asteptand sa zic ceva. Ma simt oribil. Ce o sa ii mai zic acum lui Louis? Si-a facut o parere foarte proasta fata de mine, si nu vreau asta. Vreau sa plec, sa ma fac micuta, sa ma pun intr-un colt si sa plang... Louis deschise gura pentru a spune ceva dar s-a oprit.
"I-i-imi pare rau, Louis." spun plangand. El se apropie de mine si ma imbratiseaza. Ma saruta pe frunte si imi spune ca va fi bine.
*
Ajung acasa si nu vad pe nimeni. Doar eu, intre 4 pereti. M-am trantit in pat si am dat frau liber lacrimilor. Viata mea nu se putea schimba asa de rau in 2 zile... M-am asezat mai bine in pat si am adormit.
*Harry's POV*
Nu stiu mai exact ce fac dar nu mai suport... E viata ei, vreau ca ea sa fie fericita alaturi de el. Nu ma merita, sunt un dezastru. Aduc numai probleme si mereu am sfarsit prin a suferi. Ea e fata. Ea e fata care mi-a pus capac... Nu prea o cunosc, dar modul ei de a fi... Cand obrajii se inrosesc cand o privesc, cand o sarut si pielea i se face de gaina, cand o privesc cum doarme... Tot ce vreau e sa imi stapanesc nervii si sa nu mai incerc sa iubesc o iubire imposibila. Ea e prea inocenta... Nu o meriti, Harry! Nu o meriti! Mori!
Stateam si ma plimbam pe langa un lac si ma uitam la luna gandindu-ma. Gandindu-ma cum vom avea o fetita si un baietel, cum ne vom casatorii, cum ne vom face un viitor impreuna... Dar nu pot, nu pot s-o am... Ea e marea, eu sunt nisipul. Eu sunt luna, ea e soarele... Suntem asa de diferiti.
Vreau sa scap de viata asta mizerabila. Nu mai are nevoie de mine, nu o voi mai proteja de aici, o voi proteja din cer... M-am aruncat de pe o stanca. Nu stiam sa inot, asa ca m-am inecat. Incet incet, mi-am pierdut vederea iar apoi respiratia. Un sir de momente mi-a trecut prin fata ochilor. Prima mea bicicleta, pomul de Craciun impodobit cu globulete rosii, prima mea cazatura cu rolele, primul meu sarut, plecarea mamei, si...Sky. Fa-mi cu mana ori de cate ori privesti spre cer. Daca nu ne vom mai intalnii pe pamant, ne vom intalni in cer.
