*Sky POV*
"Ce?!?!" spun curgandu-mi siroaie de lacrimi din ochi.
"Vino la spitalul de pe strada St.Cloud imediat." *nu ma intrebati de nume, l-am inventat pe moment :))*
Am inchis si am inceput sa plang... Oare, s-a sinucis din...cauza mea? Simteam incet incet ca imi pierd echilibrul. Nu ma mai puteam tine pe picioare. Am cazut. Am inceput sa plang si mai tare. M-am ridicat si m-am incaltat rapid. Am inchis usa si am fugit cat am putut de repede spre spital. Lacrimile isi facusera din nou aparitia. Te urasc Harry, nu ma parasii... Chiar daca nu am ajuns sa te cunosc atat de bine, simt ca te cunosc de o viata. Simt ca ma ofilesc putin cate putin, simt cum ma voi prabusii, simt cum intreaga mea lume se prabuseste in fata mea. Iti vad chipul tau angelic peste tot. Vederea mea se incetoseaza incetisor.
Am fugit repede in camera de asteptare si am dat de Zayn si Niall, si ei foarte panicati. Cand am venit, amandoi m-au luat in brate si mi-au spus ca totul va fi bine.
M-am asezat pe un scaun langa cei doi, pentru a astepta doctorul. Sper ca ne va spune raspunsul final...si ca va fi de bine. Deodata, telefonul meu incepu sa imi bazaie in buzunar. Era Jess, sora mea.
"Heya, studento! Ce faci? Sper ca inveti."
"Ah...da," spun stergandu-mi lacrimile de pe fata "Invat..."
"Sky Green, spune-mi imediat ce ai patit! Te pot simtii..."
"E complicat..." spun inecandu-ma in lacrimi din nou.
"Sky, daca nu imi spui in acest moment ce ai, jur ca vin peste ti-" am inchis. Nu am chef acum de ea. Ce ii puteam spune? M-a indragostit de un tip pe care il cunosc de 3 zile si dupa am iesit cu un alt tip si celalalt tip ne-a vazut si s-a aruncat de pe o stanca. Si tipul ala acum e in coma. Prea multe explicatii... Cel mai tare ma doare ca, s-a aruncat din vina mea. Sunt un monstru...
Stateam sa ma gandesc cum m-am indragostit de el intr-un timp atat de scurt, cum viata mea s-a intors la 180 de grade, cum m-a sarutat, cum ma atingea, cum se apropia de mine, cum ma privea, cum isi musca buza, cum isi trecea mana prin par, cum ma saruta pe neasteptate. Nu o sa mai simt si nu voi mai vedea asta niciodata... Lacrimile amare incepusera sa curga cu mai multa viteza. Numai cand ma gandeam la el, pielea mea se facea de gaina. Harry, acel Harry care mi-a cucerit inima, apoi mi-a frant-o apoi s-a intors sa ii lipeasca bucatelele lipite, dar...dupa iar a plecat, dar acum a plecat definitiv. DE-FI-NI-TIV.
Stateam si ma gandeam cum va fi viata mea fara Harry, dar gandurile mele se intrerupsera pentru ca, un doctor iese din sala si se apropie de noi.
"Doctore, spuneti-mi va rog ca e bine..." spun punandu-ma in genunchi si plangand.
"E mort...."
