Make me | 1

Capitolul 12

Simt cum o lumina puternica imi loveste ochii, nelasandu-ma sa imi continui somnul. Imi pun mana pe fata, pentru a nu mai fii deranjata atat de tare de lumina insuportabila, dar un mestecat zgomotos îmi inundă urechile.

Stai puțin.

Ma ridic in fund ca arsă si ma uit in jurul meu. Sunt inca pe acoperis. Pe pătură. Cu o durere imensă de spate. Ma uit in dreapta mea si il vad pe Lucas stand pe marginea acoperisului, mușcând si mestecând dintr-un măr mult prea gălăgios.

"Lucas!" Strig catre el si incerc sa ma ridic de pe patura, desi spatele ma doare infernal de tare.

"Da?" Ma intreaba, fiind complet amuzat de agitatia mea. Ma uit prin jur dupa gentuta mea, si o gasesc undeva la un metru de patura.

"Ce faci..ce facem..Ce s-a intamplat?" Ma rățoiesc catre el, enervandu-ma si mai tare cand se uita la mine si musca zdravan din mar.

"Ai adormit aici, ce sa se intample?" Raspunde degajat iar eu sunt surprinsa de cat de in regula e in legatura cu asta.

"De ce nu m-ai trezit?! Oh, nu! Am intarziat la scoala, Lucas!" Ma panichez si ma caut prin geanta dupa telefon, dar nu e acolo.

"E sambata, Mia.Calmeaza-te." Isi da ochii peste cap.

"Cat e ora? Si unde mi-e telefonul?!" Arunc geanta pe patura si ma indrept spre el.

"L-am pus la incarcat." Ridica din umeri iar acum sunt pozitionata in fata lui.

"Mama o sa ma omoare!" Mă panichez cu o tentă de smiorcăit.

"De ce? E o petrecere, lucruri de genul se mai intampla."

"Nu și mie! Nu aveam voie sa stau mai mult de 1, iar eu am stat toata noaptea! Cat e ora?" Isi intinde piciorul ca sa isi poata scoate telefonul din buzunarul blugilor lui.

"13:22" Raspunde si isi baga inapoi telefonul in buzunar, continuand sa manance marul ala afurisit. Imi pun mana pe frunte, incercand sa imi imaginez cat de furioși or sa fie parintii mei pe mine.

"Ce ma fac acum?" Mă smiorcăi in continuare, dar am incetat sa ma mai agit ca si cum as fi tinuta intr-o cutie.

"Adevarul?" Ridica din umeri.

"Tu nu intelegi! Nu m-am abatut niciodata de la cuvantul lor! Si cum sa le spun ca am dormit acasa la baiatul care a ținut petrecerea?" Pufnesc si imi pun mainile in cap. Totul e o prostie, nici nu vreau sa ma gandesc ce o sa se intample cand ajung acasa.

"Atunci le spui ca ai dormit la Melissa sau Saffron."

"Dar i-am spus deja ca nu ne mai prea intelegem." Ridic mainile in aer.

"Nu conteaza, ii spui ca v-ati impacat. Chiar nu stii sa minti?" Face o remarca amuzat de mine.

"Nu chiar." Recunosc. "Dar nu are logica, or sa isi dea seama. De ce nu am anuntat-o ca o sa dorm la ele? O sa ma intrebe tot felul de intrebari, iar eu cedez sub presiune!"

"Simplu, ii spui ca nu ai mai avut baterie la telefon, ceea ce e adevarat."

"Puteam sa o pun pe mama sa să o anunte, sau de pe telefonul lui Saffron."

"Dumnezeule, Mia! Ii spui ca le-ai spus dar au uitat sa o faca, subiect incheiat. Plus de asta nu au nici un motiv sa nu te creada, mereu ai fost ținuta sub papuc si asta e prima data cand ai iesit si tu putin." Isi da ochii peste cap, usor iritat de faptul ca nu stiu sa mint. Imi iau buza inferioara stresata intre degete, gandindu-ma ce sa fac. Nu prea am de ales, trebuie sa ii mint. Nu le pot spune adevarul, or sa ma pedepseasca pe viață. Si asa cred ca or sa ma pedepseasca, mereu i-am ascultat, si nu le-am cauzat probleme niciodata. O sa ii mint. Ce poate fii atat de rau..nu?