Make me | 1

Capitolul 21

Pentru un motiv necunoscut mie, ochii mei sunt atât de îngreunați, și mă simt de parcă sunt pe punctul de a adormi în picioare aici, stând la coadă pentru o cafea, la chioșcul liceului. Nu sunt eu o adeptă a cafelei, dar dacă este nevoie, ca și în momentul acesta, o fac. Nu prea am idee de ce sunt atat de obosită. Nu am facut absolut nimic week-end-ul acesta, de fapt ca și în fiecare week-end, de altfel. M-am culcat devreme, iar pentru că aceasta este ultima săptămână de școală din acest an, nu am fost nevoită să vin pe 8 la școală, ci pe 10. Dar cu toate acestea, tot am pornit mai repede de acasă, ca să îmi pot cumpăra o cafea.

"O cafea latte, vă rog." Spun politicos când în sfârșit îmi vine rândul. Doamna Gill, care lucrează aici de când mă știu, îmi zâmbește aprobând din cap.

"Sigur, Alcott." Începe să îmi pregăteasca ceea ce am cerut, iar eu bat cu piciorul nerăbdătoare în podeaua chioșcului. În spatele meu aud oftături grave, iar eu am impresia ca doamna Gill face să dureze atâta intenționat. Într-un final, când aproape că îi spuneam să o lase baltă și să plec, își ridică privirea și îmi înmânează un pahar care pare cartonat la prima atingere. E atât de fierbinte încât sunt nevoită să țin paharul când în mâna stângă, când în mâna dreaptă.

"Mulțumesc." Plătesc, apoi mă îndrept cu pași repezi, dar obosiți, spre ieșire, aerul ușor răcoros de dimineață lovindu-mă în față. Iau o gură mică din cafea, încercând să mă obișnuiesc cu temperatura acesteia, dar am eșuat total, arzându-mi vârful limbii.

Trecând pe holurile școlii aproape goale, sau uităndu-mă prin băile fetelor, nu am dat de Allison, așa că ultimul loc unde ar putea fi e în curtea din spate. Mă cam îndoiesc că aș găsi-o acolo, niciodată nu am văzut-o, sau măcar să o aud că merge în acel loc.

Sinceră să fiu, sunt îngrozită de ideea de a da ochii cu Saffron, nu vreau să vorbesc cu ea, ca nu cumva să aducă în discuție plecarea lui Lucas de la petrecere pentru a veni la mine. Ei bine, mașina aceea putea fii a orișicui, asta dacă nu cumva Saffron i-a reținut și numărul de înmatriculare. Pe cine păcălesc eu aici, nici eu, si nici familia mea nu mai cunoaște pe nimeni care să aibă un Porsche. Așa că inevitabil că recunoscut mașina.

Încep să mă încrunt, devenind confuză, atunci cănd ochii mei cad pe o adunătură de elevi care mai se calcă în picioare, ca să ajungă înaintea unui panou. Mă duc câțiva pași mai aproape, în încercarea de a afla de ce lumea se agită în acel loc. Mă ridic pe vârfuri, dar nu ajută cu aproape nimic, halal înălțime am. Mă bosumflu în mine pentru faptul că nu pot să văd nimic, iar dacă mă înghesui printre ceilalți, o să ajung zdrobită.

"Te înscrii și tu?" Mă întorc rapid în spatele meu, vocea lui Allison făcându-mă să tresar.

"Trebuie să încetezi să mai faci chestii de genul." Răsuflu, iar ea zambește inocent. "Nici măcar nu știu despre ce este vorba. Unde să mă înscriu?" Întreb, dar atenția mea este distrasă de către Justin și Sam care râd zgomotos și se împing unul pe celălalt, în timp ce se îndreaptă spre mulțimea de elevi lângă care ne aflăm și noi două.

"Să ți-o trag, Just!" Sam strigă printre hohotele de râs, iar Justin îi arată degetul mijlociu, trecând pe langă niște fete care păreau că acum 5 minute au căzut din cer și s-au lovit la cap.

"Idioți." Allison spune, cuvintele fiindu-i împreunate cu un oftat, iar eu chicotesc când ea îsi freacă fruntea.

"Vii, surioară?" Justin se uită la Allison rânjind, iar când mă zărește pe mine, zâmbetul i se lărgește. Fiind deloc subtil, Justin îl înghiontește în umăr pe Sam, făcându-i semn cu degetul arătător spre mine. Acesta, la rândul lui, zâmbește, și mă salută printr-un mic semn cu capul, iar tot ce fac eu este să îmi dau ochii peste cap.