Make me | 1

Capitolul 44

"Drăguță cămașă." Nathan adaugă un comentariu când ajunge în spatele nostru, iar Lucas nu se mai obosește să bată la ușă, o deschide direct.

"Să nu te aud." Îi răspunde acesta înapoi pe un ton certăreț, făcându-l pe Nathan să chicotească urmându-ne în casă.

Încep să urmăresc casa, și sunt ușor surprinsă că intrarea te duce direct în sufragerie. O sufragerie mobilată rustic, care pare extrem de primitoare.

Televizorul uriaș agățat de perete merge la un volum foarte mic, prezentând știrile de ultimă oră, dar nu pare să asculte cineva.

Văd un bărbat stând pe canapeaua neagră, simplă, accesorizată cu niște perne de toate mărimile. Are picioarele întinse, sprijinindu-le de masa mică și rotundă din mijlocul sufrageriei, pe care este așezat un ornament. Ține în brațe un laptop, și tastează rapid.

În timp ce analizam reținută sufrageria, în sfârșit îi văd. Doi gemeni ieșind dintr-o încăpere pe care eu încă nu o cunosc.

"Lucas!" Au strigat amândoi când au aruncat o privire spre intrare, un zâmbet uriaș acoperindu-le fața. Par atât de fericiți să-l vadă, și au început să alerge în direcția noastră. Sunt îmbrăcați la fel, cu o pereche de blugi albaștri, în care se afla o cămașă albă cu bulinuțe negre, iar peste aceasta niște bretele îi acompaniau, făcându-i și mai drăgălași. Sunt amândoi bruneți, dar unul dintre ei are freza ciufulită, pe când celălalt o are aranjată la perfecție. Sunt incredibili de adorabili, exact cum mă și gândeam de altfel.

"Siamezii mei!" Lucas se bucură la fel de tare să îi vadă, aplecându-se cât să îi poată cuprinde pe amândoi în brațe, și îi ridică de o parte și de alta.

"De ce nu ai mai venit la noi?" Cel ciufulit îl întreabă după ce își ridică capul de pe umărul lui Lucas. Vocea lui de copilaș este atât de drăguță că îmi vine să mă topesc. Sunt doi băieței frumoși, seamănă foarte bine cu Lucas amândoi. La fel și Nathan. Toți împreună se aseamănă foarte mult.

"Da, ai spus că o să mai vi să ne jucăm." Celălalt geamăn spune la rândul lui bosumflat, uitându-se la Lucas necăjit. El îmi dă o privire rapidă înainte să le răspundă frățiorilor lui.

"Îmi cer scuze, am fost puțin ocupat cu școala." Răspunde uitându-se când la unul când la altul. Gemenii se întorc unul spre altul, privindu-se câteva momente, după care izbucnesc amândoi într-un râs, formând cel mai dulce sunet auzit de mine. Imaginea asta cu Lucas ținându-i în brațe pe acești băieței adorabili este o binecuvântare pentru ochii mei. Ceva mai frumos nu se putea.

"Minți, știm că nu îți place școala." Cel ciufulit îi spune după ce s-au oprit din râs. Aproape că izbucnesc și eu în râs din cauza lor, sunt pur și simplu prea drăguți.

"Păi nu îmi place, dar trebuia să merg oricum. Știți și voi cum face mama când vine vorba de școală." Lucas face o față speriată doar pentru a-i amuza pe frații lui, făcându-mă să zâmbesc involuntar.

"Oh, știm." Tot cel ciufulit spune pe un ton speriat. "Nate nu s-a mai dus la școală.." Șoptește în continuare de parcă s-ar ascunde de cineva, iar Lucas face o față falsă surprinsă, ceea ce mă amuză foarte tare, și încerc să îmi astâmpăr râsul.

"Hei, gândac viclean ce ești, te pot auzi." Nathan intervine în conversație ciufulindu-i părul și mai tare băiatului, iar acesta îi scoate limba într-un mod copilăros.

"Să vă prezint pe cineva." Lucas își curăță glasul, făcând un pas în față cu cei doi băieți în brațele lui. Amândoi și-au reflectat atenția asupra mea, și în sfârșit îi pot vedea mai bine. Ochii amândurora sunt albaștri, cristalini, făcându-mă să mă blochez în ei. Asta este cu adevărat cea mai frumoasă familie. Mă întreb cum arată tatăl lor biologic, dar nu mă îndoiesc că este un bărbat chipeș. Trebuie să fie foarte chipeș având în vedere frumusețea copiilor lor. "Ea este Mia, prietena mea." Spune cu o voce ciudată, iar eu mă uit la el câteva clipe în confuzie. La ce se referea el prin termenul 'prietenă'? "El este Thomas, iar el este David." Mă gândeam eu că cel ciufulit trebuie să fie Thomas, îmi dădea acest sentiment că îl cheamă așa, iar celalălat la fel, mă gândeam că este David.