Make me | 1

Capitolul 67

"Lucas." I-am spus numele cu o voce mică, scuturându-i gentil umărul. Dacă tot îl trezesc, n-aș vrea să fiu și enervantă. "Hei, Lucas." L-am scuturat puțin mai tare, pentru că nu-mi prea dădea semne că m-ar fi auzit. Atunci l-am văzut încruntându-se, și a gemut în defavoarea mea.

Și-a deschis ochii clipind des, apoi și-a adus somnoros mâinile la față, și și-a șters-o. A căscat în timp ce își întindea corpul, apoi s-a uitat la mine cu ochii mijiți, încurcat de lumina soarelui care intra prin fereastra deschisă.

"Bună dimin-"

Am dat să spun, dar felul în care mi-a prins încheietura și m-a tras, m-a întrerupt și m-a făcut să cad peste el.

"Neața." A râs în urechea mea, și precum mă așteptam, are acea voce râgușită de dimineață. Am încercat să mă ridic în șezut, dar mâinile lui nu mă lăsau, și își freca nasul de gâtul meu.

"Mă gândili, Lucas." M-am rățoit, încercând să îl fac pe Lucas să își scoată capul de gâtul meu, dar tot ce am reușit să fac a fost să îl împing să râdă și mai tare.

"Și?" Mă tachinează, și atunci m-am urcat mai bine peste el, punându-mi coapsele de o parte și de alta al abdomenului lui.

"Te simți bine?" Am ținut morțiș să întreb, văzându-l atât de bine dispus în dimineața asta. Mi-am îndreptat spatele, stând acum în șezut pe el, iar el și-a adus mâinile sub ceafă, rânjind.

"Mai bine ca niciodată." Mă asigură el. "Am doar o mică durere de spate, dar e în regulă." Adaugă, și își ia o mână de sub ceafă, așezând-o pe coapsa mea.

"Durere de spate?" Am întrebat nedumerită, dar el deja nici nu mă mai băga în seamă, era prea preocupat să îmi ridice fusta în nuanțe de mov și roz mai sus pe coapse. L-am lovit peste mână, trăgând de fustă mai jos, ca să mă acopăr.

"Te comporți de parcă nu îți pot vedea lenjeria acum." M-am încruntat confuză spre el, pentru că nu îmi dădeam seama ce voia să spună, apoi m-a izbit. Fusta era deja ridicată suficient cât să vadă ce e sub ea, și din instict mi-am pus mâinile peste material și l-am apăsat în jos.

"De ce nu mi-ai spus mai devreme?" Am chițăit încercând să mă acopăr, și i-am provocat un râs aproape isteric. Nu înțeleg întotdeauna ce i se pare lui atât de amuzant, dar râsul său e foarte contagios.

"Știam că o să îmi întrerupi priveliștea." Rânjește iarăși, uitându-se la mine printre gene. Îmi place când Lucas este jucăuș, îmi induce o stare bună și glumeață toată ziua. Bineînțeles, asta dacă nu apare cumva ceva care să îmi strice dispoziția. Sper că azi nu va fi așa. Am avut parte de atâtea probleme în ultimul timp încât m-am săturat.

"Mai taci." Îmi dau ochii peste cap jucăuș. "Acum întoarce-te." I-am ordonat, câștigând o privire suspicioasă din partea lui.

"De ce?" Își arcuiește o sprânceană, ducându-și și cealaltă mână sub ceafă.

"Ai spus că te doare spatele. O să îți fac un masaj." M-am oferit chiar entuziasmată. S-a uitat la mine într-un mod ciudat, dar știu că este curios să vadă ce pot face. Un masaj, ce altceva? "Dă-ți tricoul jos." Îl instruiesc, făcându-l să zâmbească pe sub mustăți.

"Ai spus că îmi faci masaj, nu că ne fu.."

"Dă-ți-l!" L-am întrerupt, pentru că deja știam ce urma să spuna gura aia spurcată. Și-a lărgit gura într-un zâmbet, și i-am apucat chiar eu marginea tricoului său negru, pentru că el se mișcă în reluare.

"Ești nerăbdătoare." A dat din sprâncene cu nerușinare, preluând el treaba cu datul tricoului jos. L-am ignorat, și m-am dat jos de pe cât să se poată întoarcă pe burtă, lăsându-mi la vedere numai spatele său încordat.