Make me | 1

Capitolul 51

Perspectiva lui Lucas

Un val infernal de greață îmi acaparează tot organismul, în timp ce George se desprinde de maică-mea în cea mai mare grabă.

"Lucas.." Mama mea e prima care își deschide gura să îmi spună ceva, dar nici măcar nu o pot asculta, că-mi vine să vomit cu fiecare secundă în care realizez tot mai mult ce naiba am văzut.

"Voi nu sunteți întregi la minte?" Îmi găsesc într-un final puterea să mă răstesc către excitații ăștia doi.

Greața simțită la început s-a transformat în furie când amândoi încearcă să se apropie de mine. Nu pot să îi privesc în acest moment, mă simt de parcă în fața mea stau două bombe.

"Nu e ceea ce pare.." George își încearcă norocul să mi se adreseze, dar tot ce face este să îmi îndrepte atenția spre el. Îi arunc cea mai veninoasă privire, strâmbându-mă în dezgust.

"Adică vrei să îmi spui că n-ai vrut să o fuți pe maică-mea pe capota mașinii mele, nu? Crezi că sunt schizofrenic sau ce dracu?" Vorbele mele ies pe un ton apăsat, dar nici că aș putea să le vorbesc altfel. Sunt încă într-o stare de șoc, și nu pot să țin pasul cu toate secundele care trec pe lângă mine. "Ce naiba e în capul vostru? E ziua Miei la dracu, și voi aveți chef de tăvăleală prin tufișuri!"

Habar nu am cum să îmi stăpânesc furia pe care o simt, pentru că în acest moment îmi vine să îi desfigurez fața lui George.

"Lucas, noi.."

"Doar oprește-te, mamă!" O întrerup pe același ton ridicat și nestăpânit. "Ce dracu se întâmplă cu tine? Cu voi? John e înăuntru, Alice e înăuntru, Mia e înăuntru, Nathan e înăuntru, ce naiba căutați voi doi aici?!" Las cadoul pe capota mașinii, și acum îi blestem pe ăștia doi că mașina mea o să îmi aducă aminte de cel mai dezgustător moment văzut de mine.

"A pus cineva întrebări despre noi?" George spune, provocându-mi o grimasă. Nu știu cât mă mai pot controla ca nu cumva să îl lovesc în fața aia ipocrită.

"Glumești, nu? Spune-mi că glumești că altfel chiar am de gând să te lovesc. Asta-i tot ce te interesează? Dacă a pus cineva întrebări? Sunteți scârboși, la naiba!" Îmi încleștez pumnii pe lângă corp, abținându-mă cu greu să nu fac ceva nepotrivit.

"Lucas, lasă-ne să explicăm!" Mama mea îndrăznește să strige la mine, dar face un pas în spate când îmi întorc capul brutal către ea.

"Ce să îmi explici? Că nu îți poți ține hormonii în frâu?" Îi scuip cuvintele în cel mai mare dezgust. "E tatăl Miei, la dracu să vă ia! Iar ea e maică-mea!" Trepidez cu privirea între cei doi oameni pe care în momentul de față îi detest.

"Doar ascultă, Lucas!" Mama mea nu încetează să mă împingă și mai mult spre limită. O privesc în ochi, dar o fac cu niște ochi de gheață, care nu îi arată altă emoție în afară de dezgust.

"Ce să ascult, ă? Ce să mai ascult? Am văzut foarte bine spre nefericirea ochilor mei. Sunteți îngrozitori, amândoi."

"Nu vorbi așa cu mama ta." George își permite să vorbească cu mine, și mai am puțin până când izbucnesc și o să încep o bătaie. Îmi întorc lent capul spre bărbatul pentru care am început să dezvolt o ură imensă.

"Tu? Tu vorbești cu mine?" Îl iau în derâdere, arătând cu indexul către persoana sa. "Dacă nu m-ar scoate din sărite fața ta, aș avea o criză de râs acum. Cum poți fi atât de ipocrit? Te dădeai în vânt în fața Miei despre cât de puțin de acord ești în legătură cu mine. Ce spuneai tu? Că Mia e doar o distracție pentru mine?" Răsuflu într-un râs nervos, luându-mi buza inferioară între dinți. "Te credeai tu ușă de biserică, și uită-te aici frecându-te de maică-mea, în timp ce fiica ta își sărbătorește ziua, și soția ta te așteaptă înăuntru."