Make me | 1

Capitolul 18

Pierduta printre gandurile multe si sentimentul de vina ca mi-am mintit parintii, privesc pe geam, in tacere, incercand sa inteleg daca fac sau nu bine ceea ce fac. Nu gandesc tocmai rational, dar sunt sigura ca sunt multe sanse ca totul sa mearga rau. Sa ia o intorsatura proasta si sa se ajunga prea departe pentru mine. Am devenit o adevarata rebela in seara asta. M-am prins, petrecerile nu sunt de mine, indiferent unde sunt tinute, trebuie sa incetez sa mai merg. 

"M-ai auzit?" Lucas isi scutura mana prin fata mea, incercand sa imi distraga atentia din transa in care eram.

"Poftim?" Il intreb buimacă.

"Te simti bine?" Accelereaza atunci cand semaforul isi schimba culoarea in verde.

"Ma simt doar vinovata pentru tot. Nu trebuia sa ma comport asa."

"Imi pare rau ca parintii tai te-au pedepsit din cauza mea." Spune, verificand strada la stanga si dreapta.

"Ca tot veni vorba..am nevoie de o explicatie din partea ta. Cand tu ai plecat de acolo, iar noi am continuat jocul, eu am ales adevar iar Tina m-a intrebat daca mi-a placut sa dorm la tine. Bineinteles, nu stiam ca ei toti au aflat despre chestia asta, dar mi-au spus ca tu le-ai zis." Imi incrucisez mainile, si incep sa ma simt incordata si pe interior si pe exterior asteptandu-i raspunsul.

"Normal ca ti-au spus..idiotii ăia.." Trage cateva injuraturi, strangand volanul din ce in ce mai tare.

"De ce le-ai spus?" Incep sa ma enervez, mai ales ca nu protesteaza, sau sa imi spuna ca nu el le-a spus.

"Nu intentionam sa fac asta. Asa s-a intamplat, las-o balta." Tonul său e ciudat.

"Nu intentionai? Sa o las balta? Lucas, nu trebuia sa stie nimeni! Si in special prietenii tai. Acum or sa imi scoata ochii toata viata, oricum deja au presupus ca..am facut chestii cu tine. E umilitor, iar tu nu trebuia sa le spui. Doar nu te astepti sa cred ca ai facut-o din greseala, nu? Ai facut-o pentru ca asa ai vrut, pentru ca asta faci tu. Si uite-ma aici, intr-o masina cu tine, mergand spre casa ta ca sa imi petrec noaptea acolo pentru ca am fost la o petrecere pe ascuns in timp ce sunt pedepsita, si am baut si alcool. Poate ai dreptate, sunt ridicola. Iti tot spun ca esti nesuferit, si cumva ajung prin preajma ta, cerandu-ti ajutorul." Imi pun mana pe frunte masand-o. Acum ca spun toate astea cu voce tare, nu e deloc bine ce fac. Nu e ca si cum am vrut neaparat sa se intample asta, dar chiar nu pot merge in starea asta acasa. Sunt ridicola, exact asa cum mi-a spus el si toti ceilalti. Vreau sa ma indepartez de ei si tot ce fac este sa ma apropii de ei tot mai mult, facandu-mi rau singura.

"Dar chiar nu intentionam sa spun. In dimineata aceea aveam o..un fel de..aveam chestie de rezolvat cu baietii, dar nu am putut ajunge din cauza ta. Cand m-am intalnit cu ei, au inceput sa imi puna tot felul de intrebari pentru ca eu niciodata nu am lipsit de la..chestiile alea, asa ca nu ma asteptam sa te deranjeze atat de mult, si le-am spus. Dar iti jur ca daca ei nu ma intrebau atat de mult, nu le spuneam."

"Oh, si brusc ai uitat cum se minte?" Aproape ca rad.

"Nu am de gand sa ii mint, Mia. Nici macar nu inteleg de ce te stresezi atat de mult in legatura cu asta."

"Lucas, stii bine cum sunteti. Nu m-au crezut cand le-am spus ca nu am facut nimic cu tine, iar eu nu vreau ca pana maine sa afle toata scoala ca eu am facut ceva cu tine doar pentru ca tu nu iti poti tine gura inchisa si trebuie sa spui tot ce ai facut cu o fata. Poate chiar si ce nu ai facut." 

"Tu te auzi ce spui?!" Isi incepe rastitul. "Esti paranoica. Si ce daca nu te cred? Cui ii pasa? Fiecare sa creada ce vrea, mi se rupe. Crezi ce vrei tu despre mine, eu tocmai ti-am spus adevarul si cum au stat lucrurile. Mai departe tu alegi daca ma crezi sau nu. Am obosit sa ma cert cu tine pentru ca esti tu paranoica sau pudică."