Marko

Capitolul 1

,,Uneori ne îndrăgostim de persoanele nepotrivite,,

Clopoțelul de ieșire răsună și diriginta mă roagă, pentru a doua oară, să-i prezint liceul noului coleg. În fața insistenței ei, mă las păgubașă și decid să îmi risipesc cincisprezece minute din viață alături de Marko.

— Ce îți place să faci în timpul liber? Poate ieșim la un suc azi și, dacă ai timp, îmi poți arăta și orașul, deschide el discuția, fără niciun pic de ezitare.

Pare că are intenții de a ieși cu mine, dar eu nu sunt deloc interesată. Nu vreau să-mi pierd timpul cu un tip care și-a construit deja un renume în liceu după doar o zi. Am auzit totul despre „activitățile” lui; se pare că îi place să se distreze cu o grămadă de fete prin cluburi și hoteluri scumpe. Eu nu sunt genul de fată care se lasă impresionată de strălucire superficială. Sper să vadă asta. Nu vreau să pic în plasa lui ca toate celelalte fete care sunt înebunite după el. Poate v-ați întrebat vreodată de ce anumite fete își găsesc repede un iubit. Răspunsul este simplu: sunt ușor de manipulat. Eu nu sunt genul care se încrede ușor în vorbele unui bărbat.

Este adevărat că Marko este frumos, chiar superb. Trupul său bine definit, evident dincolo de tricourile subțiri, și parfumul lui seducător nu pot fi ignorate. Însă, pentru mine, frumusețea masculină este relativă. Puterea de seducție a unui bărbat nu constă în aspectul său, ci în abilitatea lui de a convinge o femeie că este mai frumoasă alături de el.

— Îmi pare rău, nu am timp. Trebuie să lucrez cu trupa la niște versuri și chiar nu pot să îmi fac timp liber, îi răspund politicos, încercând să-l fac să renunțe la avansuri.

— Dacă aveți nevoie de ajutor, aș putea să vi-l ofer eu, se oferă el, probabil așteptând să-l invit să mă ajute. Păcat că doar am inventat această scuză.

Aș fi spus: măcar la muzică să se priceapă, dar am aflat că are note destul de bune la toate materiile. Păcat că am auzit că tatăl lui a plătit profesorii pentru fiecare notă din catalog. Ar fi mai bine să învețe decât să umble bezmetic prin oraș!

— Nu cred că vom avea nevoie. Mulțumesc oricum, îi răspund politicos, continuând să merg înainte.

Reușesc, înainte să sune clopoțelul pentru intrare, să-i prezint tot liceul. În timp ce ne plimbăm pe holurile liceului, observ atracția lui față de mine. Privirea lui nu îmi dă pace. Simt cum îmi analizează fiecare gest și fiecare pas. Nu vreau să mă gândesc la asta. Nu vreau să am de-a face cu el și punct.

— Trebuie să mă duc până la dulap pentru a-mi scoate cărțile, îl anunț înainte de a pleca de lângă el.

— Eu mă duc în clasă. Ne vedem acolo, îmi zâmbește, după care se îndepărtează.

La dulapuri, o găsesc pe Lisa care își scotea cărțile pentru oră. Îmi imaginez că acum va începe interogatoriul.

— Uite cine vine, domnișoara ghid, râde Lisa pe înfundate când mă apropii de ea.

— Foarte haios, draga mea. Poate că într-o zi mă voi gândi să fac o carieră din asta, îi zic râzând în timp ce îmi deschid dulapul.

— Cum a fost?

— Cum să fie...

— V-am văzut, părea să te placă. Îmi atrage Lisa atenția, arătând cu privirea spre Marko, care se vede urcând scările.