Marko

Capitolul 4

,,Nu poți să faci vreun rău când ai numai dragoste în suflet''

— Cum mi-ai băgat biletul în geacă? îl întreb nervoasă pe brunetul de la telefon, încercând să-mi stăpânesc furia. Deja îmi simțeam palmele transpirând, iar inima bătea alert, ca un ceas stricat.

— Nu contează asta. Pot să fac multe fără ca tu să-ți dai seama. Ți-am spus să ai grijă! mă atenționează el cu vocea aceea plăcută și calmă, de parcă totul ar fi un joc ușor pentru el.

Îmi vine să arunc telefonul pe geam. De ce vrea să mă provoace? De ce se joacă cu mintea mea, când eu îmi schimbasem deja părerea despre el? Mă gândisem că, poate, undeva, dincolo de toate poveștile despre el, s-ar ascunde o altă față, una care merită descoperită. Dar nu, el a vrut doar să mă amenințe din nou.

— Ce vrei, Marko? îl întreb cu nervii întinși la maxim.

— Tu ai sunat! îmi răspunde amuzat, iar tonul lui superior îmi dă impresia că se distrează pe seama mea. Știa că nu o să rezist, că o să sun, și acum își bate joc de mine.

— Da, am sunat, pentru că m-am trezit cu un număr de telefon în buzunar... de la un nebun care nu are ce să facă acasă și duce lipsă de ocupație, se pare! îi răspund tăios, spunându-i exact ce simt. De ce l-ai pus dacă nu voiai să vorbești cu mine?

— Nebunul acela voia numărul tău de telefon, iar acum îl are. Îl aud râzând de parcă a câștigat o bătălie importantă, iar vocea lui îmi provoacă un fior pe șira spinării.

Îl privesc de sus ca pe un jucător amator. Crede că poate să-mi obțină numărul atât de ușor? Vreau să-l chinui puțin, să îl las să mai fiarbă câteva zile. Poate atunci își va da seama că nu e totul așa cum își imaginează el.

— Cum de nu ai observat că am sunat cu număr privat? Tu ai o privire ageră de obicei, vezi multe lucruri care nu te privesc. Îți scapă doar ce contează cu adevărat. Îi spun ironic, referindu-mă la episodul în care mă observase ce am scos din dulap.

Râsul lui se stinge brusc, iar eu simt satisfacția unei mici victorii. Poate ar trebui să-l las să creadă că mă poate avea oricând, dar adevărul e că vreau să-l țin la distanță cât mai mult.

— Ce pot să fac ca să-mi dai numărul tău? mă întreabă pe un ton seducător, încercând să mă prindă în capcana lui.

Zâmbesc ironic. Pentru încercarea asta, ar trebui să-i cer să se arunce într-un vulcan activ.

— Chiar vrei să știi? întreb provocator, iar el, fără să stea pe gânduri, îmi răspunde sigur pe el:

— Da!

Oh, sper că nu creadă că o să-i cer vreun cadou scump.

— Vreau să-i spui Lisei că nu mă placi și că nu ai nicio treabă cu mine! îi spun pe un ton serios, dorind doar ca Lisa să nu mă mai bată la cap cu el.

— Nu pot. Îmi zice el, râzând nervos la cererea mea, ca și cum asta ar fi fost cea mai ridicolă propunere pe care a auzit-o vreodată.

— De ce nu poți? îl provoc, încercând să înțeleg ce-l reține.

— Păi asta ar însemna să mint și, crede-mă, nu am chef de asta acum, mai ales după ce am văzut cum înghiți orice minciună și bârfă aruncată în aer. Mă atenționează, iar în vocea lui detectez o ușoară iritare.

Mă cuprinde o furie oarbă, dar reușesc să-mi păstrez calmul.

— Marko, crezi că doar eu ascult bârfele? Tot liceul o face! Până și într-un ziar de scandal ai apărut sub titlul „Moștenitorul familiei Adams a fost prins conducând într-o cursă ilegală pe străzile ascunse ale Californiei, alături de încă cinci amici de-ai săi care nu au fost identificați.” Și asta doar ca să-ți argumentez de ce cred zvonul că ești sau ai fost urmărit de poliție pentru cursele ilegale pe care le practici. Îi răspund tăios, amintindu-i și de celălalt zvon care circula despre el — „Câte o fată pe noapte.” Și... am auzit că e regulă ca dimineața să dispară din patul tău și din casa ta. Deci, încetează să mă mai aburești!