Marko

Capitolul 2.

,,Cel mai puternic drog pentru un om, e tot un om,,

Îmi întorc privirea către Andrew, atunci când acesta îmi cuprinde mâna.

—Se pare că Marko Adams este proprietarul, spuse acesta nepăsător.

Îmi dau o palmă mentală și mă gândesc cum să plec mai repede de aici. Cu siguranță dacă mă ridic mă va observa, dar oricum o va face, fie că trece pe lângă masă ca să salute vre-un invitat, fie că studiază ce persoane au venit ori își aruncă privirea din senin, bărbatul mă poate observa...

—Bună seara! Mă bucur că suntem într-un număr atât de mare în noaptea acesta, spuse bărbatul privind în jur. Astăzi este o zi foarte importantă, nu doar pentru că am deschis acest restaurant, ci pentru că m-am întors acasă după mult timp. Sper că vă simțiți bine și vă bucurați de această noapte. Nu o să spun foarte multe, deoarece a fost un drum lung și foarte obositor, dar vreau să vă salut pe toți și să vă doresc o seară frumoasă.

Discursul se termină în aplauze până când brunetul părăsește scena. Îl văd coborând scările și mergând spre mama sa, lângă care s-a alăturat și domnul Christian, și care îl așteaptă cu brațele deschise. Când mă gândesc că și pentru Anastasia este prima dată când își vede fiul după mult timp, mă emoționez și încerc să îmi controlez starea.

Se vede bucuria pe fețele lor și mă bucur pentru reîntâlnirea acestora. Mă rezum la ai admira de la distanță, deși mi-ar fi plăcut să fiu și eu acolo, să îi savurez zâmbetul brunetului atunci când îi spun cât de dor mi-a fost de el și să îl strâng în brațe, dar nu merită asta... iar eu nu merit să mai sufăr din nou după el.

Îl iubesc. Pentru că, în ciuda luptelor, furiei, problemelor și a altor mii de lucruri, continua să-mi provoace aceeași fericire pe care a provocat-o în aceeași zi în care l-am cunoscut. Nu m-am gândit niciodată că îl voi iubi atât de mult. M-a învăţat atât de multe lucruri, iar unul dintre ele este să iubesc cu toată ființa mea.

Îmi provoacă mii de emoții doar cu acel zâmbet frumos, cu acel zâmbet care îmi spunea că totul va fi bine. Zâmbetul acela pe care muream să-l văd din nou, care mă făcea să mă simt mai mult decât fericită că l-am găsit pe drum. Zâmbetul pe care l-am văzut atât de rar, până când a dispărut de tot.

—Vrei să dansăm? întreabă Andrew, ridicându-se de la masă și poziționându-se în fața mea.

Stau puțin pe gânduri, dar apoi accept invitația sa după ce îmi dau seama că oricum nu am nici-o cale de scăpare din aria vizuală a familiei Adams.

Pășim spre ringul de dans pe ritmul melodiei lui The Weeknd și ne oprim în centru, undeva unde ne poate observa cu ușurință cei de la masa familiei Adams.

—Nu pari să te distrezi, oftă Andrew cuprinzându-mi talia grijuliu.

—Ba da, doar sunt obosită, îi răspund punându-mi capul pe umărul său.

Simt cum mâna bărbatului se plimbă pe spatele meu gol și îmi dau seama că suntem mai apropiați decât credeam. Continuăm să dansăm în ritmul acesta până când îmi dau seama că mâna mea se joacă în părul său blond, dar o las în jos subtil.

—Pot să te întreb ceva? Șoptește blondul încet pentru a păstra atmosfera actuală.

Îi fac semn să spună, apoi îmi ridic privirea la chipul acestuia, care pare destul de confuz.

—De ce Marko Adams te studiază de când am ajuns pe ringul de dans și nu își întoarce privirea o clipă de la tine? îmi spune curios, ridicându-și o sprânceană.