Marko

Capitolul 13

,,Chiar dacă trecutul mă trage înapoi, viitorul mă vrea lângă tine,,

Dacă aș avea o singură dorință, ar fi să mă trezesc în fiecare dimineață cu respirația lui aproape de gât, cu căldura buzelor sale pe obraz și cu atingerea degetelor sale pe pielea mea pentru o eternitate. Însă, în realitate, când ceasul de la telefon sună, Marko mă eliberează din strânsoarea brațelor sale și se întoarce pe spate, punându-și perna pe cap, deranjat de sunetul alarmei. Mă ridic din pat și trag draperiile negre, lăsând lumina să pătrundă în cameră.

— Închide draperiile alea, te rog! murmură brunetul, foindu-se în pat.

— Marko, trebuie să ne trezim să mergem la liceu, îi spun somnoroasă, frecându-mă la ochi.

— Pff, dar îmi este somn... nu putem să mergem mâine?

— Haide, Marko!

Dacă nu se trezește, va trebui să merg pe jos la liceu. Nu că asta ar fi o problemă, dar aș prefera să mergem împreună. Mă aplec să îi trag plapuma cu care este învelit, dar alegerea se dovedește proastă: mă prinde de mână și cad peste el.

— Ce încercai să faci? mă întreabă, dându-mi părul dezordonat de pe față.

— Nimic, încercam să te trezesc.

— Aha, dacă veneai să mă săruți, ar fi fost o alegere mult mai bună decât să faci asta.

— Nu mai trage de timp, Marko, și ridică-te! Îl sărut ușor pe colțul gurii și încerc să mă ridic, dar mă ține strâns în brațele sale.

— Nu trag de timp... Dar de ce să îmi stric eu somnul pentru o absență, ahh?

Pff, mă îndrept spre baie pentru a face un duș rapid, lăsându-l pe Marko să se mai trezească. Uneori, încăpățânarea lui poate fi exasperantă. Mă frustrează faptul că nu își ia școala suficient de în serios; dacă nu începe să trateze studiile cu mai multă responsabilitate, cum va putea conduce firma de avocatură pe care o va moșteni? Deși este extrem de inteligent și capabil, adesea se lasă copleșit de lene și nepăsare. E o dilemă constantă între abilitățile sale și tendințele sale de a evita responsabilitățile.

Ies din baie, înfășurată într-un prosop mic și alb, care este singurul pe care l-am găsit în grabă. După ce mă îmbrac, vreau să-i sugerez lui Marko să facă duș pentru a-mi permite să mă schimb în liniște, fără a mă teme că va spiona fiecare mișcare a mea prin crăpăturile ușii.

— Pot să fac duș și după ce te schimbi tu, să știi! glumește el, aruncând o privire curioasă spre picioarele mele, cu un zâmbet neastâmpărat pe față.

— Nu ești deloc amuzant, dragul meu. Așa că, te rog, du-te mai repede la baie, altfel riscăm să întârziem la liceu, îi spun cu un zâmbet de subînțeles, lăsându-mi cuvintele să plutească în aer.

— Ai cel mai bun șofer lângă tine. De ce îți faci atâtea griji pentru întârziere? răspunde el, relaxat, ca și cum întârzierea nu ar fi o problemă.

— Off, de ce trebuie să ne certăm mereu? întreb, exasperată, lăsându-mi glasul să reflecte frustrarea mea.

— Stormy, e diferit să ne certăm și să ne ciondănim. Și înainte să intru în baie, vreau să îți spun că te-am dezbrăcat deja cu privirea... așa că nu te mai feri atât de mult, mă avertizează el.