Demonul din vise

IV

DIN PERSPECTIVA NARATORULUI

            Demonul făcu o plecăciune apoi ieși tăcut din încăperea plină cu cărți si acte, slab luminată cu câteva lumânări negre.

        Rămas cu Victor, Amon își drese glasul apoi începu sa vorbească:

         - Deci dumneavoastră sunteți tatăl lui Ate? Interesant. Se pare că seamănă cu soția. În fine. Eu sunt Amon. Prințul acestei părți de Iad și stăpânul fiicei dumneavoastră.

          - Cred că mă încurcați. Eu sunt tatăl lui Molly, nu al acestei domnișoare de care vorbiți pe nume Ate. zise Victor la fel de calm, cum și vorbea de obicei.

         - A, da. Să-mi fie iertat. Eu îi zic lui Molly, Ate. Ate este o zeiță. Mă gândeam că Sitri va spus despre acest aspect.

        - Nu, nu a făcut-o.

         - Lăsând aceste detalii nesemnificative la o parte, presupun ca vreți să vă vedeți fiica, așa ca urmați-mă.

             Amon se îndreptă spre uşă si ieși urmat de Victor care se uita în jur foarte atent și criticând în mintea lui tot ceea ce nu-i placea la castel.

        Cei doi nu au fost nevoiți să meargă mult. Camera lui Molly sau mai bine zis, a lui Ate era destul de aproape de biroul lui Amon și asta pentru ca el sa știe dacă ea încearcă să fugă la dușmanul lui de moarte, Andras. Nu că ar fi încercat vre-o dată. Biata de ea, doar trăia in suflet cu speranța ca într-o si Andras va veni sa o salveze. Deși, mai avea mult de așteptat. Ea vedea în el salvatorul său, însă ceilalți vedeau în el un alt demon ce își ține ura in interiorul, așteptând sa fie puțin enervat ca să o poată da afară. Ea considera că deși se spune că toții demonii sunt extrem de răi si periculoși, Andras face excepție. Păcat că nu era asa. Și avea sa afle asta, chiar dacă nu foarte curând. Până atunci, avea timp să stea și să se gândească dacă chiar il iubește cu adevărat. Ținând cont si de faptul ca iubirea la prima vedere este ceva extrem de rar și poate fi înșelător, ca orice alt sentiment până la urmă.

        În timp ce cei doi bărbați au intrat în camera ei, Ate stătea la geam și se uita melancolică cum paznicii plecau pentru că li se terminase tura și in schimb veneau alții mai odihniți și gata să zboare capul oricui încerca să între in castel fără aprobarea reginei Poena, a prințului Amon ori a prințesei Amelia. Cand uşa s-a deschis și pe ea a intrat Victor, Ate s-a întors s-a vadă cine intră.

          Deși bărbatul când a văzut-o cu greu s-a abținut să nu plângă, fata a izbucnit în lacrimi, a fugit spre el și i-a sărit in brațe. Victor a stras-o în brațele sale protectoare de tată și a pupat-o pe cap.

             Într-un asemenea moment emoționant, oricine ar fi izbucnit în lacrimi sau măcar ar fi fost puțin trist. Oricine mai puțin Amon. Acesta stătea în tocul ușii și îi privea indiferent. În adâncul inimii îl deranja că fata ce trebuia să-i fie soție acum era fericită și asta datorită lui, însă trebuia să facă si sacrificii ca totul să meargă exact cum a plănuit.