Demonul din vise

XI

            O zi ca oricare alta. Însă eu o s-o schimb. Aștept cu nerăbdare ca Amelia să intre din moment în moment pentru a mă întreba dacă vreau ceva. Atunci, nu o s-o mai las să plece până când nu o voi supune unui mic interogatoriu. Mă plimb dintr-o parte în alta a camerei. Eram stresată. Existau șanse mari să vină altă servitoare. Însă am noroc. Uşa se deschise în sfârșit și pe ea intră Amelia. Ducea în brațe o tavă cu prăjituri și un pahar cu vin. Ăștia n-au mai auzit în viața lor de suc? Amelia pune tava pe masă. Dă să plece însă eu o prind de încheietură.

          — Mai rămâi puțin. îi spun eu.

          — Bine. Dar doar puțin. spune ea încercând să schiţeze un zâmbet.

          Îi fac semn să se aseze pe pat. Aceasta face întocmai. Mă pun și eu lângă ea, scăpând un oftat. Mă uit preț de câteva secunde la ea, apoi încep să vorbesc:

          — Știu că nu  ai voie să vorbești cu mine despre e Amon și tot ce e legat de el, dar vreau să știu istoria ta. Cum ai ajuns tu în acest stadiu.

          Vrea să zică ceva și sigur nu era de bine. Așa că decid să-i tai replica:

         — Te rog...

         — Fie... Eu nu am fost dintotdeauna servitoare lui Amon. Eu de fapt sunt sora lui mai mare. Înainte, ne înțelegeam extrem de bine. Până la un moment dat când m-am îndrăgostit. Nu era demon, nu era zeu, nu era vampir, nu era nimic ieșit din comun. Era doar un om. Totul a fost așa de bine și de...  stă câteva clipe pe gânduri, apoi reîncepe. Perfect! Da. Perfect! Astă e cuvantul. Însă lumea mi s-a prăbușit în cap în momentul in care mama a aflat de relația mea. Pentru ea, oamenii sunt doar niște nimicurile. Atunci, ea a decis ca El  să fie omorît, iar eu să fiu pedepsită după bunul plac al lui Amon.  El a ales două pedepse. Una din ele consta în a fi servitoarea lui pe veci. Și cealaltă consta în a-mi vedea prima și ultima iubire murind. Nu o să uit niciodată acele clipe de durere. Am vrut de multe ori să mă sinucid însă eram mereu păzită. În ziua morții lui au venit la palat o grămadă de "persoane" de toate rangurile. În mijloc, era pus pe un scaun vechi din lemn osânditul. Iar în fața scaunului, erau trei scaune poleite cu aur. Eu am fost prinsă cu lanțuri de scaun. În dreapta mea stătea mama, iar in stânga era Amon. Am fost martoră la toată umilința și tortura pe care a primit-o. A fost dezbrăcat complet și biciuit. Apoi, l-au pus sa stea în genunchi, cu capul plecat. Înainte să i se taie capul, a mai primit răgaz câteva minute. Pentru a se distra mama văzându-l suferind. Atunci, el mi-a trimis un sărut și a zis:

         "— Ura e doar un sentiment. Iubirea este viață. Eu mor iubind, deci practic, tot voi trăi."

          Apoi m-a privit lung, plângeam. Plângeam de parcă aș fi fost in locul lui. Nu au mai trecut multe clipe după ce a rostit acele cuvinte, că sabia a coborât rapid, tăindu-i pur și simplu capul. Eu fiind stropită de sângele său. Niciodată nu am spălat rochia. Si când Amon e plecat, eu merg în odaia în care stau, scot cufărul de sub pat, din el iau rochia, o țin în brațe și încep să îi vorbesc. Știu că mă ascultă. Simt asta.

____________________________________

· Citatul cu iubirea si ura e gândit de mine. Cer drepturi de autor.