" Nu îl iubesc, nu îl doresc și clar, nu mă voi omorî pentru el. Degeaba este frumos, dacă frumusețea lui este egală cu răutatea pe care o deține. Ochii săi roșii îmi inspiră frică în fiecare noapte când mă vizitează."
Când tu ești marionetă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Deschid ochii și tot ce văd este un tavan din ciment. Spatele mă durea extrem de tare. Mă ridic și ma uit in jurul meu. În strânga, în dreapta mea si in spatele meu erau pereti. Niște pereți extrem de murdari. Pe ei stăteau liniștite niște pete vechi de sânge. În fața mea erau niște gratii foarte groase și dese. Jos era o podea extrem de rece și în unele locuri udă. Sus, tavanul ce parea că are de gând să se dărâme era și acesta murdar, iar la colțuri se afla mucegai. Lumina eram extrem de slabă și frigul era ca la el acasă. Eram... Într-o temniță. Dar de ce?
Mă ridic ușor și mă apropii de gratii. Mă tin de două cu mâinile si încerc să mă uit înafara temniței. Nu era nimeni. Mă întorc înapoi în mijlocul încăperii, mă las în jos, mă așez turcește și îmi pun fața in palme începând să plâng. Îmi era frică și frica s-a intetit când am văzut ca nu eram singură in acea "cușcă". Ci un soricel făcea ture pe acolo chiţăind și căutând mâncare. Eram pur și simplu exasperată. Lacrimile mi se scurgeau fără oprire, lielea mi se zbârlise și inima îmi galopa.
Deodată se aude o voce masculină. Mă uit în direcția gratiilor. Era Amon. Langa el se afla un bărbat nu prea înalt, blond, ușor bronzat, cu o mulțime de riduri pe față. Eu pur și simplu mă uitam la Amon speriată și parcă cerând cu ochii îndurare. După câteva momente de tăcere, acel bărbat deschise gura și începu să vorbească. Vocea lui era una groasă și răgușită:
- Domnule, așa cum v-am zis și când ați venit, această sclavă a încercat să evadeze însă eu am prins-o la timp și am socotit că trebuie să primească nemuritoarea pedeapsă pe care au primit-o și celelalte sclave ce au încercat să fugă. spuse acesta uitându-se numai la șeful lui se pare. Amon îmi zâmbi superior apoi îi zise acelui bărbat: - Bine Abaddon. Acum poți pleca.
Abaddon face o plecăciune apoi pleacă eu rămânând cu Amon. Acesta se uită câteva secunde la mine apoi zice:
- Of... Biata de tine. Abaddon nu stia că tu nu ești o simplă sclavă, ci viitoarea mea soție. În alte împrejurimi știi și tu că te-aș fi salvat și nu te-aș fi lăsat aici in mizeria asta si in frigul ăsta greu de suportat. Aș fi trecut peste faptul că tu ai încercat să fugi și aș fi descuiat temnița ducându-te chiar eu personal în camera ta la căldură, însă a intervenit ceva. Ceva ce m-a supărat extrem de tare. Amon face o pauză din vorbire uitându-se în jur apoi continuă. Ceva ce m-a făcut să cred că meriți această pedeapsă. Vrei să aflii ce este acel ceva?
Eu dau din cap afirmativ. Amon mai stă câteva secunde uitându-se la mine, fix în ochii mei, apoi începe să vorbească....
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
