Demonul din vise

IV

             Nu apuc să termin propoziția că ușa se deschide. Pe ea intră Amon. Când o vede pe servitoare aici rămâne puțin uimit.

          —  Amelia? Ce cauți aici?

          Deci ăsta este numele ei.

         — Domnișoara a cerut un pahar de apă. spune ea speriată.

         — Bine. Data viitoare îl aduci, apoi pleci! Nu mai stai la discuții. Acum ieși! spune el pe un ton grav, de parcă ea ar fi făcut o crimă.

          Amelia iese iar Amon se așează pe pat și se uită la mine. Eu încerc pe cât de mult pot ca ochii mei să nu se întâlnească cu ai săi. Degeaba. El își drege vocea apoi începe să vorbească:

         — De azi în colo, numele tău va fi Ate. spune de parcă ar fi fost ceva normal și ar fi avut tot dreptul să-mi schimbe numele când și cum vrea el.

         — Dar eu nu vreau. îmi fac curajul de a-i spune asta, deși inima îmi galopa din cauza fricii.

         — Nu îmi pasă.

         Și spunând asta, mă sărută. Eu îmi trag capul într-o parte. Mare greșeală. Acesta îmi ia maxilarul în mâna lui și mi-l strânge tare.

          — Să nu mai faci asta! spune pe un ton ridicat. Aici, eu sunt șeful. Chiar dacă te iubesc, dacă imi mai greșești, nu o să am milă. Înțeles? țipă el.

          Eu refuz să zic ceva. Amon mă fixează cu privirea sa rece, apoi, printr-o minune, se gândește să îmi dezlege mâna. Mă durea îngrozitor. După ce mi-o eliberează, încep să îmi masez încheietura. Îl urăsc. Mai aruncă câteva priviri ucigătoare spre mine apoi iese. Liniștea nu durează mult că se întoarce.

          — O să trimit o servitoare să te îngrijească. Arăți groaznic.

          "Mersi. De parcă nu știam". Gândesc eu apoi continui să îmi masez încheietura. Mai bine mă lasă să mor. Acum sunt condamnată să stau o eternitate cu monstrul ăsta.

          Ușa se deschide și pe ea intră tot Amelia. De data aceaste, de doua ori mai speriată. Avea un prosop în mână.

          — Haideți să vă spăl, domnișoară.

          — Dar mă pot spăla și sigură.

         — La noi, nu se cade ca o femeie de rang înalt să se spele și să se îmbrace singură. Și cum dumneavoastra sunteți viitoarea soție a sirelui, nu vă pot lăsa să faceți asta singură.

          Perfect, acum trebuie să ma las spălată și îmbrăcată de o străină. Și asta s-a și întâmplat. M-a spălat, îmbrăcat și pieptănat. Mă mir că nu mi-a dat și să mănânc.

          Acum că s-a terminat chinul, arăt oribil. Am fost îmbrăcată în haine de epocă, mi-a făcut o coafură mai bizară decât locul ăsta și, sper uimirea mea, am fost și machiată. Amelia iese din cameră, dar imediat intră Amon.

         — Ești superbă.

         — Nu mai spune! zic eu ironică.

         — Ate, nu te mai comporta așa!

         — Nu-mi mai spune așa!

         — Eu sunt șeful tău! Fac ce vreau cu tine! și spunând asta, îmi trage o palmă.

          — Sper ca asta te-a trezit la realitate. spune el cu scârbă apoi pleacă din nou.

        —  Animalule... spun eu încet în timp ce mă îndrept spre pat. Mă așez și oftez. Ce viață de rahat.