" Nu îl iubesc, nu îl doresc și clar, nu mă voi omorî pentru el. Degeaba este frumos, dacă frumusețea lui este egală cu răutatea pe care o deține. Ochii săi roșii îmi inspiră frică în fiecare noapte când mă vizitează."
Când tu ești marionetă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Din perspectiva naratorului
În tot acest timp, Andras stătea în dormitorul său și se plimba îngrijorat prin cameră, gândindu-se numai la fata ce i-a furat inima. Încerca să gătească o modalitate de a o lua de la Amon fără ca el să pornească un intreg război. Era ceva complicat, dar realizabil. Se gândise la toate variantele posibile. Era se acord până si se împace cu el. Desigur, dacă și el ar fi vrut asta.
Nu o mai putea lăsa pe raza lui de soare prea mult la Amon. Îi putea face orice, oricând. Și asta era adevărat. Amon nu avea milă, mai ales când era nervos. Deci asta înseamnă că trebuie să găsească o rezolvare cât mai repete. Un plan bine gândit și bine pus la punct. Dar înainte trebuia să o anunțe si pe ea de faptul că se apropie ziua în care ei vor fi iar împreună. În care el îi va asculta zâmbind glasul gingaș și in care ea va sta în brațele lui simțindu-se în siguranță și cel mai important, simțindu-se iubită. Așa că nu mai stătu mult pe gânduri și se așeză hotărât pe scaunul ce stătea la masa de lângă părul lui, lua pana în mână și cu foaia de hârtie în mână se gândi la ce să îi scrie. Era rege. Putea pune oricand pe altcineva să scrie în locul lui însă i se părea prea riscant așa că decise să își scrie singur.
I se părea că lumina naturală din încăpere nu era suficientă așa că mai aprinse o lumânare și apoi cu mișcări fine înmuie ușor pana în cerneala și începu să scrie.
Începu cu o formulă de adresare simplă si anume "Scumpa mea floare de primăvară". Apoi continuă să înmoaie pana in cerneală și să insiruie cuvinte pe hârtia ce acum câteva clipe era intactă. La sfârșit, se semnă la fel de simplu cum începu si anume "Cu dragoste, Andras".
După ce termină de scris scrisoarea prin care o anunța că se apropie ziua fericirii, puse pana la locul ei și impaturi hârtia cu grijă. O sărută scurt si o băga într-un plic crem pe care il sigila.
Acum mai trebuia să rezolve o problemă destul de importantă. Cine o sa i-o înmâneze fetei care îi este destinată? Nimeni nu era 100% de încredere și dacă scrisoarea ar fi ajuns pe mâini greșite si ar fi fost dată lui Amon, tot planul s-ar strica la fel cum se strică un desen destul de ok, folosind culorile nepotrivite când vrem să il colorăm. Foarte greu mai poate fi salvat. Singurul pe care îl cunoștea Andras si in care avea cât de cât încredere era Sitri. La fel cum am mai spus, chiar dacă făcea parte din două tabere, nu trăda niciodată.
După alte câteva minute bune de gândire, Andras se decise ca Sitri ar fi fel mai potrivit. Acum mai trebuia doar ca el să îl viziteze. Ceva ce el spera că se va întâmpla curând, chiar dacă de fapt nu era chiar asa.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
