Demonul din vise

XXI

           Sunt trezită de durerea insuportabilă de burtă spre anghinal. Mă ridic in șezut si îmi înconjor abdomenul cu mâinile strângând din dinți. E al naibii de dureros. La contactul pieplii mâinii cu pielea de pe abdomen îmi dau seama ca sunt dezbrăcată. Îmi amintesc exact tot ce s-a întâmplat azi-noapte si asta îmi trezește un sentiment de dezgust. După ce ma încrunt, îmi înfășor corpul în cearșaf si ma ridic încet cu scopul de a ma duce după rochia ce zăcea aruncată pe jos. Era murdară si ruptă, însă nu aveam cu ce altceva sa mă îmbrac asa ca sunt mulțumită si cu ea.

          Mă aplec ușor ținând mâna stângă la piept pentru a ma asigura ca nu va cădea cearșaful si eu voi rămâne goală complet. Exact in momentul in care am luat rochia in mână uşa s-a deschis ușor scoțând un scârţâit destul de deranjant. Pe ea a intrat zâmbitoare Amelia. Avea părul aranjat frumos la spate. Era îmbrăcată într-o rochie lungă si albastră, iar machiajul era unul strident. Părea mult mai tânără acum.

          După ce intră, închide uşa cu grijă apoi se așează pe pat fără sa zică nimic. Eu imi ridic rochia si apoi îmi atintesc privirea spre persoana pe care acum ceva vreme o consideram prietena mea.

          - Ce vrei? o întreb rece fără niciun sentiment schițat pe față.

         Ma așteptam sa îmi răspundă in același mod in care am întrebat-o. Cu răceală in glas si ură in suflet. Însă nu. Ea mi-a zâmbit. Zâmbetul ce odată mi se părea cald, acum eram de părere ca era unul fals la fel ca ea.

           - Vreau sa te ajut?

           - Cu ce m-ai putea ajuta tu? o întreb pe un ton ironic, ridicând sprânceana dreaptă, pe cea stângă curbând-o ușor.

           - Vreau sa te ajut sa scapi de aici. Uite care e faza: eu mi-am atins scopul deci nu mai am de ce sa fac mai mult rău. O sa te ajut fara ca cineva să știe că am facut-o si asa e toată lumea fericită. Tu împreună cu Andras, iar eu fericită si trăind in bogăție alături de fratele meu. Consider-o un fel de plată ținând cont ca dacă nu erai tu, eu nu mai imi reluam rangul meritat.

          - În primul rând, tu îți imaginezi că aș mai avea incredere in tine dupa ce m-ai trădat? Si in al doilea rând, dacă ar afla Amon, iar ai deveni servitoarea lui sau  si mai rău, deci clar iar încerci sa ma minți doar ca sa obti ceva.

           - Draga mea, Amon nu m-ar mai pedepsi in veci. In curând ne vom căsători. Pe tine te mai tine doar din ambiția de a nu te câștiga Andras. Ești un trofeul al acestei lupte dintre cei doi.

            - Femei! Tu gândești?! Amon e fratele tău! Ăsta se numește incest.

           - Pentru voi, oamenii, da, este un incest. Însă pentru noi este ceva perfect normal. La noi nu există incesturi, homosexuali, gay, lesbience. La noi, poți sa ți-o tragi cu oricine îți poftește inima. La fel cum nu există respect sau loialitate. Cel putin nu in regatul meu si al lui Amon. Acum, scuză-ma insa trebuie sa plec. Te las sa te mai gândești la propunere. Aștept un răspuns cat de curând.

             Și încă spunând ultimele cuvinte, Amelia iese din cameră eu rămân încremenită in mijlocul încăperii cu rochia in mâna dreaptă si cu mâna stângă ținând de cearșaf.

SFARSITUL PRIMEI PĂRȚI