Just Another Story

3.Amintiri

Ploaia ma trezi la realitate atunci cand isi facu loc in casa prin ferestrele deschise. Simteam apa ce se scurgea de pe streasina casei pe veranda,cum imi intra prin piele ca acidul si imi topeste circulatia sangelui. Raul rece care se serpuia de-alungul aleii pietruite te facea sa te gandesti la o cascada,iar sunetul ploii care isi intetea cursul te facea sa te gandestii la una din furtunile tropicale pe care le vezi de obicei in documenare la televizor. Luminile ce impanzeau cerul dintr-o mie de parti simultan parca erau pornite la comanda,ca si cum cineva vrea sa se bucure de curcubeul de culori in timp ce asculta cum vorbeste ploaia. Sa priveasca cum siragul necontrolat de perle se lipeste de sticla ferestrei formand astfel un tablou inghetat si rece. Cam asta vedeam eu la fereastra.

-Suna bine,scumpo!

Vocea matusii mele ma linistea. O vedeam cu trece pe langa mine plimbandu-mi de-asupra capului un pahar cu lapte si o farfurie cu fursecuri. Dupa ce le aseaza pe masa,se lasa sa cada langa mine pe canapea. Ma priveste oarecum strengaresc,oarecum mirata,privirea pe care de obicei Maya mi-o ofera in semn de "Cum-naiba-ti-a-venit-o-idee-ca-asta?"

-Ti-am spus vreaodata ca ador felul in care scrii? Felul in care compui,zise ea enumerand pe degete toate caracteristicile iar apoi incrucisandu-si mainile la piept. Semeni leit cu mama ta,stii? Felul in care privesti lumea,din perspectiva unui artist. Ca si cum tu ai venii de undeva din afara...

-Din afara? Ce vrei sa spui?

Ea isi dadu ochii peste cap dupa care isi muta privirea spre mine.

-Nu stiu,rosti ea scurt. E ca si cum doar tu traiesti cu adevarat,intelegi? Ca si cum doar tu iti dai seama ce inseamna lumea de fapt. Toate lucrurile marunte cum ar fii ploaia,rasaritul soarelui,curcubeul...

Imi ador matusa. Pe bune. Pur si simplu o ador. Doar ca uneori ea are un fel diferit de a privii lucrurile si de a realiza ce inseamna "lumea”. Ea e mereu fascinata de tot ceea ce scriu eu si incearca pe cat posibil sa imi citeasca toate compozitiile ca mai apoi sa se laude pe la vecini. Cateodata ma deranjeaza ca isi baga nasul mai tot timpul in treaba mea.

Dar daca nu ar fii ea,eu nu as mai fi scris nimic astazi. Faptul ca eu seman cu mama mea ii aduce  aminte de propria sora prin povestile pe care eu le readuc la viata. Iar faptul ca ea e sora mamei mele ma face sa o iubesc si mai mult. Pur si simplu,daca ea nu ar fii existat,eu nici atat. Si nu ma pot supara pe ea. E ca si cum m-as supara pe mine.

-Oh! zise buimacita matusa mea cand ceasul desteptator de pe perete afisa ora 10. Imi pare rau Jess,crezi ca te descurci o ora fara mine? ma intreba sarind ca arsa de pe canapea. 

-Sigur...

O privesc in timp ce isi indesa cheile in buzunarul blugilor mult prea stramti,si isi lua o geaca din dulap. Ajungand la usa,se intoarse val vartej spre mine,mima un sarut,dupa care iesi pe usa. Nu trecura nici cinci minute cand primesc un apel de la ea. Privesc mirata numarul afisat pe ecranul mobilului meu,dupa care ii raspund.

-Matusa Miranda? E totul in regula?

-Sigur scumpo,sopti ea. Doar ca-mi faceam griji. Stii tu,din cauza furtunii si altele,zise ea stanjenita.

-Nu-i nimic. Sunt bine,rostesc in timp ce-mi plimbam ochii pe fereastra sa vad daca ploaia se mai domolise,dar era exact opusul.

Dupa ce i-am explicat ca sunt bine,si ca nu mai trebuie sa isi faca griji in legatura cu tunetele si fulgerele,m-am intors in living unde redactam o poezie cu si despre dragoste. La inceput mi s-a parut prea comun. Adica toata lumea scrie despre dragoste,dar cand am vazut ca nu mai e nici un cuvant care sa rimeze cu "stropi”,m-am gandit sa las balta ploaia si sa ma concentrez pe ceva mai firesc...Si stand singura in noapte...Incepeam sa scriu din ce in ce mai repede,parca simtind cum poezia incolteste in mintea mea,si se deschide ca o floare,lasand sa iasa din ea cele mai frumoase cuvinte…

-Gata! exclam eu mandra la foaia de hartie pe care erau imprimate fel de fel de cuvinte si a carei poveste avea sa o auda tot orasul. Si cand spun tot orasul...chiar ma refer la tot orasul.

Ma ridic de pe covorul moale din sufragerie si imi indrept atentia spre picurii de ploaie aruncati parca cu forta pe geamul meu. Privesc cerul care acum nu mai era decat o pata mare si neagra din care se scurgeau din cand in cand pete de culoare aurie.Ma gandesc la luna ce nu se mai zarea acum printre fumul de nori si pe care aveam sa o vad de-abia a doua seara. Imi amintesc cum obisnuiam sa stau cu mama la fereastra cand aveam cinci ani. Priveam amandoua cum iarba parca multumeste cerului pentru grija oferita. Cum siroaiele de spuma rostogolesc pietricele pe sosea. Si fara sa imi dau seama,imi dadura lacrimile.

Numai gandul la mama ma facu sa dau afara din mine rauri de lacrimi adunate de secole. Gandul ca nu o voi mai vedea niciodata ma facu sa-mi tremure toate articulatiile stiind ca in cateva minute am sa fiu de gelatina. Si asa a si fost. Plangeam pana ma durea capul. Plangeam asa de tare de parca asta era cel mai normal lucru din lume. Plangeam de furie. Si de dor. Dorul strans de atatia ani inauntrul meu dadu sa iasa afara. Dezamagirea pe care o simteam ca nu o sa-mi mai vad parintii vreodata. Regretul ca nu pot face nimic ca sa mai vorbesc macar o data cu ei. Eram gata sa cedez. Eram gata sa ma las lata la podea in speranta ca nimeni sa nu-mi vada suferinta.

Doare. Doare rau. Destul de rau incat sa nu mai vrei nimic altceva inafara de a plange in continuare toata viata. Dar stiam ca nu pot face asta. Parintii mei nu asta si-ar fii dorit ca eu sa fac. Asta imi spune mereu matusa mea cand vede o picatura de lacrima in ochii mei. Mereu imi spune sa fiu tare. Sa fiu puternica. Sa fiu ceea ce  si-ar fii dorit ei sa fiu. Sa nu mai privesc inapoi,chiar daca doare. Sa nu mai fac compromisuri. Sa nu mai ascult vocile rele. Sa fac ce-mi spune inima. (Si daca inima mea refuza sa vorbeasca?) Si cu ajutorul ei,sa descopar ce lucruri frumoase ascunde lumea. Sa fiu o fata mare. Iar fetele mari,nu plang...

***

Hey dragilor! Ma bucur nespus de mult ca imi cititi povestea. Imi pare rau ca o lungesc atat,dar nu puteam sa pun direct actiunea,nu?

In curand o sa vina si partile frumoare. Pana atunci insa,enjoy...

Kisses :* - Anonima