Liniste deplina. Aerul rece al zorilor incepu sa-mi incante simturile,iar alaturi de mireasma de flori am simtit un miros nu tocmai familiar al diminetii. Mirosul de paine proaspat scoasa din cuptor ma inviora inca dinainte de a-mi deschide ochii.
-Buna dimineata!
O voce suava rasuna din dreptul usii.Imi deschid cu greu ochii,iar pentru o fractiune de secunda,o zaresc pe Miranda cu o tava in mana.
-M-am gandit ca ti-e foame.
In timp ce inainta cu tava,eu am reusit sa vad un pahar cu lapte si niste clatite langa care se afla o sticla plina de sirop de caramel.
-Deci de aici venea mirosul de paine…
Cand tava imi aluneca in brate am privit cu atentie feliile de rai din farfurie.
-Nu o sa-ti vina sa crezi ce vis am avut azi-noapte! ii spun eu matusii mele,inainte de a analiza cu atentie tava si de a vedea scrisoarea mamei intr-unul din colturi.
Muta de uimire,ma uitam cand la scrisoare,cand la Miranda care-si tinea capul in jos,resemnata. Nu-mi venea sa cred ca visul oribil pe care l-am avut de fapt era realitate.
-Nu a fost un vis,nu-i asa?
Intrebarea mea o facu pe Miranda sa clatine din cap in semn ca nu,si atunci am stiut ce trebuie sa fac.
-Povesteste-mi! i-am cerut eu.
-Ma gandeam sa alegi tu prima. Sunt atatea de spus. Mai uita-te o data peste scrisoare si spune-mi ce vrei sa aflii, zise ea.
-Hmm…totul! zic indesandu-mi in gura o ditamai bucata de clatita. Bine,pentru inceput,as vrea sa merg acasa.
-Draga mea,dar esti acasa!
-Vreau sa spun...La fosta mea casa. Cea a parintilor mei. Cea in care am locuit inainte sa vin aici. Locul unde m-am nascut…Acasa.
-Nu stiu ce sa zic,Jess. E cam departe. Nu vrei sa ma intrebi altceva?
In ochii ei se citea o amintire. O amintire despre care nu credea ca isi va mai aduce aminte vreodata. Si stiu ca nu-i place,dar unde pot gasi mai bine raspunsuri decat acolo?
-Te rog! Lasa-ma sa merg...
-Si sa te las sa traversezi tara de una singura? Nici nu ma gandesc!
-Hai cu mine!
-Nu,nu as putea…
Miranda isi apleca capul din nou.
-De ce nu? am intrebat-o,dar nu mi-a raspuns. Te rog! Trebuie sa aflu ce s-a intamplat cu parintii mei. Trebuie sa merg acolo!
In acea clipa mi-am pus mana peste a ei si am implorat-o din ochi.
-Bine,fie, zise Miranda intr-un sfarsit. Am sa vad ce pot face. Cred ca am o prietena care inca mai locuieste acolo. Poate as putea sa o conving sa ne lase sa stam la ea cateva zile.
Atunci,am inbratisat-o tare de tot dupa care am mancat impreuna. In sfarsit! A venit momentul sa aflu adevarul. Fara sa imi dau seama,am impins telefonul ce statea langa mine in pat,iar acesta a alunecat la podea. Cand m-am aplecat spre el,am observat un apel pierdut de la Maya. O,Doamne! Sigur vrea sa stie daca i-am spus matusii mele despre calatoritul aiurea in timp. Pur si simplu am uitat! Dar nu-i pot spune acum. Daca afla sigur nu o sa ma mai lase sa merg acasa. Poate am sa aman putin momentul.
***
-Esti gata?
-Aproape!
Miranda zbiera la mine din partea opusa a casei.
CITEȘTI
Just Another Story
Novela JuvenilIntr-o lume plina se secrete,nu poti avea incredere in nimeni. Exact asta se intampla si in cazul Jessicai Darwin. Parasita de familie si prieteni, porneste in cautarea raspunsurilor,tinute ascusne timp de 10 ani. Scotocind fara sa vrea printre lucr...