Just Another Story

25. Sărută sau ucide

V-ati simtit vreodata fara aparare? Genul ala de moment in care trebuie sa depinzi de cei din jurul tau fiindca tu nu poti gandi astfel incat sa actionezi rational?

Mereu mi-am dorit o viata normala,insa mereu lumea ma privea intr-un fel ciudat,de parca nu as fi una de-a lor. Toata viata mea mi-am cautat un loc de care sa apartin,insa nu ma asteptam ca asta sa fie. Paranormalul nu a fost niciodata domeniul meu,si-mi va fi destul de greu sa ma obisnuiesc. Inca mai am intrebari pe care sa le pun lumii. Inca mai am raspunsuri de aflat.

Venirea lui Jason nu a facut altceva decat sa-mi dea peste cap gandirea rationala. Toate intrebarile si nelamuririle din mintea mea au disparut in momentul in care el si-a facut aparitia.

Si uite-ma acum,gata sa-mi infrunt cel mai mare dusman si recuperand trecutul familiei mele...si cel mai important,pe parintii mei. Conform mai marilor de pe aici,Agramon a rapit de-a lungul anilor mai multi membrii ai familiilor paranormale. Asa s-a nascut si SCP - Sediul Central Paranormal. Din cate am inteles,locul in care ma aflu este radacina unui program de aparare a paranormalilor de pretutindeni. Indiferent de locul in care te aflii, sangele royal e cel care te defineste si in acelasi timp te deosebeste de restul oamenilor. Caci doar fiintele paranormale il au, si din cate se pare chiar si eu.

Si,cu toate ca asta ma face una de-a lor, absolut toti membrii sediului s-au holbat la mine in momentul in care mi-am facut aparitia in mijlocul usii de la intrarea salii balului la bratul lui Jason.

Purtam acea rochie verde primita in dar de la el. Culoarea smaraldului de pe rochia mea ii scotea ochii in evidenta partenerului meu care ma tinea ferm cu o mana de talie.

Ty o sa ma omoare cand o sa ma vada!

Jason mi-a inmanat rochia in acea camera micuta de la capatul tunelului. Am imbracat-o,iar cand am iesit pot sa jur ca l-am vazut cu gura cascata. A stat cateva secunde pe ganduri pana si-a dat seama ca pe el nu-l da gata nicio fata,desi el le da gata pe toate. Se crede prea bun pentru ele,insa ceea ce e intr-un fel ciudat,e faptul ca sta cu mine. Inca nu mi-am dat seama daca spioneaza pentru Agramon,vrea sa-l faca pe Ty sa-si iasa din minti de gelozie sau doar ii place sa se joace cu mine asa cum face cu restul.

Oricare din ele ar fi,un lucru e clar. Nimeni nu se astepta sa-l vada pe Jason la bal, si mai mult,nimeni nu se astepta ca eu sa fiu la bratul lui. Stand in capul scarilor de unde ne putea admira toata lumea incercam sa-l gasesc din priviri pe Ty.

O sa fie nervos cand o sa afle!

Cu toate ca mie mi s-a parut o vesnicie,am stat in loc doar cateva secunde. Miranda a aparut in spatele meu intorcandu-ma intr-o fractiune de secunda si punandu-mi masca la ochi.

Aproape ca uitasem de ce am venit aici!

Isi muta privirea de la mine la Jason si inapoi. I-am zarit nemultumire in ochi,alaturi de uimire si disperare. Cu siguranta se intreba de unde naiba mi-a venit o asa idee mirifica. Sa-l las pe Jason sa ma conduca la bal in locul lui Ty era ultimul lucru la care se astepta... La care se asteptau toti,defapt.

Intoarsa spre Jason,am observant ca el isi purta propria masca inca de cand am parasit camera lui,insa eu am fost prea orbita de toate celelalte ca sa observ ca doar jumatate de fata ii era la vedere.

-Fantoma de la opera? intreb eu.

Jason isi duse ambele maini la papionul de la gat si si-l aranja dintr-o miscare.

Aroganta pluteste in aer...

-Ca in totdeauna,scumpo,spuse si imi inmana din nou bratul.

Am coborat pe scari cu o mana intr-a lui si cu cealalta ridicandu-mi rochia. Ultimul lucru pe care il vroiam era sa ma fac de ras cazand si rostogolindu-ma de-a lungul celor 30 de trepte.