Just Another Story

7. "S.C.P."

Centrul orasului era frumos luminat. Pe tot parcursul drumului a fost liniste. Strazile arata ciudat noaptea. Mai ales celelalte case parasite la randul lor. Am nevoie de raspunsuri. Am nevoie de cineva care sa-mi explice ce s-a intamplat aici. Trebuie sa o gasesc pe Miranda. Cand am ajuns la biblioteca,nu am vazut pe nimeni inauntru. Nici un bec aprins. Nimeni.

-Ciudat…

M-am oprit pentru o secunda pentru a ma uita mai bine pe fereastra.

-Miranda a spus sa o astept aici.

-Poate ca sunt la subsol, spuse baiatul ,,salvator”,apropiindu-se de mine si uitandu-se in sus,la geamurile de la etaj.

-Subsol? Ce sa caute la subsol?

-Tu nu stii nimic,nu-i asa? ma intreaba el, lasandu-si capul in jos,spre mine.

De-abea acum am relizat ce aproape statea de mine. Imi indrept privirea spre el. El ma privii nonsalant. Ochii lui verzi erau impaienjeniti de firisoare aurii. Sclipirea din ei ma facea sa vreau sa cad. Sa ma prabusesc dintr-o data la pamant. Chiar daca doar felinarele mai luminau acum orasul,ochii lui pareau stralucitori. Fiind constienta ca ma holbam din nou la ei,mi-am indreptat privirea spre pamant,incercand sa-mi ascund roseata din obraji,dar pe el nu paru sa-l deranjeze.

Deschise poarta cu un zgomot de fiare vechi ce zdranganeau intr-una,dupa care m-a condus catre o usa din metal foarte mare si veche. Usa din spatele casei nu se vedea din strada. Asta explica de ce nu am zarit-o pana acum. Usa ducea intr-o incapere subterana,dar bine luminata. Cum s-a deschis,am observat peretii de metal si oglinzi imense. Am coborat scarile de la intrare pana ce am ajuns in capatul tunelului,unde ne astepta o alta usa de metal,insa de data asta,usa nu era asa de veche,si...nu avea clanta. De-asupra ei era agatata o pancarda pe care scria S.C.P. In locul clantei era un panou mic cu numere. Dupa ce insotitorul meu a batut codul,usa s-a deschis. Eram uimita. Ma simteam ca intr-un film. Totul era asa de ciudat.

-Ce e locul asta?

-Nu ai auzit pana acum de S.C.P.? ma intreba el.

Am clatinat din cap si am continuat sa ma holbez la tunelul pe care ne plimbam. Ajuns la capat,au urmat niste scari de metal spiralate,pe care a trebuit sa ne urcam. Ajunsi in varf,am luat-o din nou pe un culoar.

-Sincer sa fiu,nici eu nu am stiut de locul asta pana anul trecut,cand m-am intors acasa. E ciudat ca nu ti-a spus nimeni de el pana acum. Cred ca Mirandei i-a fost greu sa-ti ascunda trecutul tot timpul asta.    

-O cunosti pe matusa mea?

-Am auzit multe despre ea. Am auzit multe despre tine. Dar am cunoscut-o de-abea astazi. La fel ca pe tine.

Am deschis gura sa il intreb despre ce naiba vorbeste,fiind convinsa sa aflu ce el stie si eu nu,cand ne-am oprit in fata a doua porti imense. Cele mai mari usi pe care le-am vazut in viata mea. Baiatul a deschis usile si mi-a facut semn sa pasesc inauntru. Am inaintat un pas,dupa care m-am oprit. I-am simtit bratele pe umerii mei,buzelel lui fiind atat de aproape de mine incat parca-mi sarutau urechea, atunci cand imi sopti ceva.

-Bine ai venit acasa,Jessica…

***

Buuuuuun. Probabil ca sunteti de-a dreptul furiosi pe mine deoarece acest capitol este foarte scurt in comparatie cu celelalte,insa, vreau sa spun ca de data asta este greseala mea. Vedeti voi...acest "capitol" (daca il puteti numi asa) trebuia sa faca parte din capitolul anterior,dar eu am fost atat de distrasa de alte chestii incat am uitat complet de aceasta parte. Nu puteam sa sar peste ea,si nici nu puteam sa o adaug in capitolul urmator asa ca...voila!

Kisses :* -Anonima