Just Another Story

20. Oh,Boy...

Ma uitam in gol. Iar golul se uita la mine. Nu stiam exact ce privesc. Sau ce voiam sa vad. Doar stateam si asteptam. Nu-mi pasa de nimic. Nu gandeam nimic. Nu simteam nimic. Doar un gol care sfarseste in mine. Inauntrul meu. In sufletelul meu,in inima mea. 

O lacrima mi se scurse in nestire pe obraz. Nu stiam de ce plang. Nu voiam sa stiu. Tot ce intentionam sa fac era sa stau singura,inconjurata de carti. Singurele obiecte ce-mi aduc linistea. Ce ma fac sa ma simt normal. Uman. 

Stiam ca nu sunt nebuna. Stiam ca toate lucrurile acelea caudate sunt reale. Insa refuzam sa cred. Nu stiu de ce. Nu ar trebui sa fie greu,dar nu ma pot obisnui cu asta.

Ma simt uscata. Fara vlaga. O petala care urma sa se desprinda din coroana unui trandafir si sa cada pe lemnul rece al unei mese. O fiinta moarta. Atat trupul cat si sufletul imi erau epuizate. Parca satule sa mai lupte cu adevarul. 

Cauze pierdute. Sanse ratate. Minti epuizate.

Singura. Din nou singura. Insa nu condamn pe nimeni. Toti aveu altceva mai bun de facut decat asta. Kim si Oliver dormeau, Dr. Steve face cercetari, Ray cel mai probabil isi elaboreaza mirificul plan de infiltrare in sediu a inamicului,in timp ce Miranda facea pe infirmiera si ii ajuta pe ceilalti raniti. Cat despre Ty,ei bine,el a spus ca vrea sa ia o gura de aer,deci cred ca a iesit putin la plimbare. M-a intrebat daca vreau sa-l insotesc,insa m-am scuzat spunandu-i ca sunt obosita si am nevoie de somn.

Dupa ce Miranda mi-a povestit mai multe despre Jason si puterea lui ciudata,am decis sa ma izolez pentru un timp. Sa fiu doar eu si cu mine. Sa-mi fac ordine prin ganduri. Dar nu puteam. Singura imagine ce imi distragea atentia de la orice altceva era imaginea lui Jason,acel moment in care a deschis ochii si m-a privit,vorbindu-mi intr-un fel ciudat,prin telepatie. Ore in sir am incercat sa-mi explic ceea ce tocmai vazusem,insa nu gaseam nimic plauzibil. Cel putin pana Miranda a venit cu elementul surpriza: Cititlul gandurilor. Nici prin cap nu-mi trecea asa ceva. 

Esti o idioata,Jessica! A nu stiu cata oara faci aceleasi greseli! Ti-ai dat seama la ce te-ai gandit inainte sa deschida el ochii? Realizezi ca cel mai probabil te-a auzit?

Oh,gandurile astea nesuferite! Bine-nteles ca stiu la ce ma gandeam. La fata lui,la ochii lui,la buzele acelea pline ce ar fi facut invidioasa orice fata. Imi imaginam vocea lui,felul lui de a privi,de a gandi,de a reactiona. Stiu ce spun toti despre el. Insa parca nu-mi vine sa cred. Parca nu e asa. Nu seamana cu baiatul acela despre care vorbeste toata lumea. Despre demonul in care s-a transformat de-ndata ce a devenit sclavul lui Agramon.

Insa pentru mine avea o alta insemnatate. Vazandu-i trupul atat de lipsit de viata,atat de inocent si neajutorat. Imi era mila. Ganditi-va cum e sa fi captiv intr-un loc unde toata lumea va uraste. Va priveste cu manie si dispret. Care va analizeaza atat de bine miscarile pentru a va putea prinde pe picior gresit si a va spulbera cu totul.

Am incercat sa-mi alung acele ganduri din minte. Am incercat sa ma concentrez pe un singur lucru. M-am uitat la mormanele de carti asezate pe masuta in fata mea. Erau doar o particica minuscula din toate cate ascunde biblioteca. M-am asezat pe canapea si am inceput sa meditez,vrand sa aleg una si sa ma concentrez pe ceva constructiv. Asa ca am luat prima care imi veni la mana. Era o carte veche,cu coperti de piele cenusie si foi groase. Am pus mana pe ea si am deschis-o la mijloc. Nu-mi pasa titlul,nu-mi pasa continutul. Aveam nevoie doar de ceva care sa-mi distraga atentia.

-Arati atat de sexy atunci cand citesti,se auzi o voce masculina in spatele meu.

-Mersi,indrug eu fara sa ma gandesc iar apoi ma opresc lasand cartea sa-mi cada in poala.

Ty obisnuia sa-mi faca asemenea complimente. Mereu cand luam o carte in mana si incepeam sa citesc imi spunea sunt facuta pentru asta. Ca ele sunt facute pentru mine. Ca e imaginea perfecta.  Ca toate au fost facute sa-mi serveasca mie. Dar sunt foarte sigura ca acea voce nu era a lui.