Just Another Story

4.Intalnire

Urmatoarele doua zile au trecut ca prin farmec.De-abia ca-mi dau seama cat e ceasul. Nu ca ar conta,vreau sa spun,vara e singura perioada din an cand nu coneaza ce ora e. Cu toate ca nu ma simt chiar confortabil,ca matusa mea sa mearga la intalnire in fiecare seara din saptamana, e ok. Ma gandesc ca,odata tot se va casatori,iar eu trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea. Nu ca as putea sa o fac acum,dar,mai bine mai tarziu decat niciodata.

De cand a inceput vara,matusa Miranda se intalneste cu David,un polititist din New York. De cand s-au intalnit la un cerc de poezie,(ca sa fie clar,Miranda citea poezii scrise de mine) se tot intalnesc. Parca a luat-o razna. Adica,deja a inceput sa slabeasca indeajuns cat sa-mi poarte hainele. Nu ca as avea ceva impotriva dar, hainele, pantofii, machiajele, poeziile chiar,mi se pare prea mult.

Eu personal cred ca vrea sa para mai tanara de cat e defapt,nu ca ar fii o foarte mare diferenta de varsta intre noi. Cel mult zece ani. Bine,poate douazeci,dar cine tine socoteala? Ideea nu e ca nu imi convine. E chiar dragut tipul. De fiecare data cand vine la noi ii aduce matusii mele o cutie cu ciocolata care sfarseste in cele din urma in stomacul meu,dar ce conteaza? Are gusturi bune la ales ciocolata! Revenind la realitate, nu pot spune ca am incredere in el. Nu deocamdata. Dar ar fii bine sa aiba grija de matusa mea,ca altfel o pateste rau de tot!

-Jess? Scumpo? Imi pare rau ca nu-mi petrec seara cu tine,dar David ne-a rezervat doua locuri la un spectacol. Plus ca avem deja rezervare la restaurant…

 Aha,va sa zica de aceea te-ai purtat tu asa frumos cu mine astazi. Vrei   sa-mi sterpelesti din haine ca sa-l impresionezi pe cum-il-cheama? Da,foarte flatant!

M-am uitat la matusa mea cum se madareste pe langa mine toata ziua. Stiam ca asa o sa se intample. De fiecare data imi imprumuta cate ceva. Norocul ei ca am gusturi bune cand vine vorba de moda,ca de nu,era moarta pana acum. Miranda se aseza langa mine pe canapea si imi arunca o privire asa-i-ca-imi-dai-voie? O las sa imprumute ceva pentru o seara,dar nu inainte de a-mi da ochii peste cap.

 -Multumesc mult! zise ea in timp ce scotocii prin geanta mea. Promit ca ma revansez! Promit!

Dar de data asta nu am mai apucat sa-i reprosez nimic,ca se auzi soneria.

-Vai de mine! spuse matusa mea asa mirata,de parca tocmai s-a blocat in fata usii noastre un autocar al unei trupe rock pe care o adora. V-ati prins? Pentru ca se comporta ca o adolescenta...Ha? Nu? Ok.

-Deschide tu! ma indruma ea.

-Eu? De ce?

-Pentru ca eu nu sunt gata,si nu vreau sa-l las sa ma astepte la usa! se rasti ea.

Desigur, in timp ce eu ma indreptam spre usa,ea urca panicata scarile spre dormitorul ei…sau al meu...

-Buna David! rostesc printre dinti in timp ce ii ofer barbatului un zambet gen ia-mai-lasa-ma.

Pentru o fractiune de secunda el se incrunta la mine,privindu-ma ca si cum ar incerca sa isi aduca aminte numele meu.

-Jennifer? rosti el scurt.

Si,uite-l ca greseste din nou.

-Pe-aproape, ii atrag eu atentia. E Jessica !?!

El parca a meditat putin la numele rostit de mine,dar si-a revenit. Pasi usor pragul casei si,in timp ce o asteptam pe matusa mea,am observat ca el tinea in mana o cutie cu bomboane de ciocolata si un buchet de flori. Serios? O sa ma ingras de la atatea bomboane! Tu chiar nu te-ai intrebat niciodata de ce Miranda nu se ingrasa nici un gram? Asta pentru ca mananc eu toata corespondenta! Spre deosebire de matusa mea,David era un domn inalt si bine facut,cu par negru si ochi cenusii,imbracat elegant,caci asa se imbraca el de-obicei,cu o privire cat de cat impunatoare...sau asa vroia el sa para.