Just Another Story

19.Ganduri

Frica face parte din sentimentele fiecarui om. De aceea,inca din copilarie suntem invatati sa ne invingem temerile,pentru a nu avea de suferit mai tarziu. Insa sunt unele lucruri in viata pe care nu le poti controla,si te surprind de fiecare data.

Ei bine,asta e unul din ele. Fara sa stiu defapt ce fac,m-am repezit spre usa si am luat-o la goana catre oricare alt loc din sediu. Nu stiam sigur unde ma duc, trebuia doar sa fiu cat mai departe de locul ala. Nu ma luati in seama,nu stiu ce fac. Nu stiu de ce am fugit pur si simplu.

 Era ceva sinistru la el. Acel baiat ranit si bandajat din acea camera micuta in care,se presupune ca nu ar fi trebuit sa intru. Miranda nu a spus ca nu avem voie sa intram. Insa eu o cunosc indeajuns de bine incat sa stiu ca a sugerat,cumva,asta.

Dar daca ti s-a parut doar? Daca ti-ai imaginat momentul in care el a rostit acele cuvinte fara sa deschida catusi de putin gura,fara sa-si miste buzele?

Dar daca e adevarat?

Tu nici macar nu mai stii ce-i ala adevar. Nu mai poti deosebi realitatea de vis.

Sau de cosmar.

Nu puteam sa ma contrazic de tot cu constiinta mea. Are dreptate totusi. Am trait in minciuna atata timp,ca nici ce-i ala adevar nu mai stiu. Tot ce mi s-ar fi parut atunci un mit,o lume imaginara,lucruri care nu exista...sunt acum cat se poate de reale. Si nu stiu cum se face,insa eu sunt mereu prinsa la mijloc.

***

-Ray,iti spun,ceva nu e in regula aici!

-Nu stiu ce sa zic,Miranda. Insa trebuie sa ma asculti.

-Ba nu! Nu trebuie!

Ma indreptam spre biblioteca,insa m-am oprit subit in fata usii. Dincolo de acele usi masive avea loc un adevarat razboi. Teoretic,era un razboi de replici. Practic,Miranda tipa in continuu la bietul Ray care o asculta fara sa ridice la randul lui tonul. E ceva ciudat intre ei. Ray ar trebui sa fie sef,corect? Si in niciun caz nu ar trebui sa comentezi intr-un fel deciziile luate de el. Insa Miranda numai la asta nu se gandeste. Urla,tipa,facea ca toti dracii,de parca o mie de demoni vor sa iasa din ea. Si nimeni nu o condamna. Si eu cred ca as face la fel. Dupa cate am auzit despre baiatul misterios,Jason,numai o parere buna nu am despre dansul.Si Ray e un prost ca are incredere in el. Ce se asteapta? Sa-l paraseasca pe Agramon si sa ni se alature noua? Cum sa nu!

-Stii prea bine ce chin am fost nevoiti sa induram! Si tu ar fi trebuit sa fi primul dintre noi care s-ar fi simtit mintit,tradat,folosit. Ce e in neregula cu tine?

Mi-am lipit urechea de usa.Din obisnuinta,nu ca ar fi fost nevoie. Nu am apucat sa vorbesc inca cu nimeni despre “problema” mea cu auzul. Nu e ca si cum as fi devenit surda peste noapte,ci aud din ce in ce mai bine. De la distante colosale as putea spune.

-Stiu ca nu a fost bine ceea ce-a facut,dar...

-Bine? Bine? A fost oribil! Doar ca tu nu iti dai seama.

A urmat o pauza de liniste profunda. Genul ala de pauza din filme,inainte de primul sarut,dar ma-ndoiesc ca s-a intamplat asta.

-Ce vrei sa faci,Ray?

Vocea matusii mele era de-odata slabita si fara vlaga. 

-Nu stiu daca sunt bune deciziile pe care le iau. Insa nu am putut sa stau degeaba vazandu-l ranit pe campul de lupta.

-E de partea lui Agramon,Ray.,insista ea. Pe noi ne-a uitat de multa vreme.

-Daca era de partea lui,ar mai fi fost ranit?

-Poate e o inscenare!

-Sau poate nu. Uite,Miranda. Stiu cat de mult vrei ca totul sa iasa bine,insa noi nu putem fi siguri mereu. Trebuie sa ne asumam  niste riscuri.