Capitolul 1

1.8K 106 46
                                    


Știam că nu era o idee bună încă de când desenam cu cretă pe parchetul din bucătărie. Am tot continuat să repet asta, dar nu m-am oprit. Vremurile disperate cer măsuri disperate. Am luat cel mai ascuțit cuțit pe care îl aveam acasă și mi-am tras respirația. M-am așezat în fața cercului și m-am tăiat în interiorul palmei lăsând sângele să curgă pe parchet. Liniile albe au început să se înroșească și să emane o lumină caldă. Parchetul a început să fumege în interiorul cercului și să se așeze în formă umană.

Trebuia să fiu tare. Dacă Ommin reușise de atâtea ori să facă chestia asta fără să pățească nimic atunci o puteam face și eu. Nu îmi plăcea că trebuia să apelez din nou la demoni ca să mă scape de probleme, dar nu aveam ce face.

-Nu pot să cred! Nu reciți nici o incantație nu chiar atât de străveche dintr-o carte cumpărata de pe piața neagra, adică orice librărie de pe pământ? M-a luat la mișto demonul imediat ce a apărut.

Demonul arăta exact cum m-am așteptat. Era incredibil de frumos, cu ochii roșii și cu parul lung, brunet. Avea colți pe care îi arăta printr-un zâmbet cu care se aștepta să mă intimideze. Grozav, dădusem peste un miștocar.

-Nu sunt un amator. Acum să trecem la treabă, i-am spus nedorindu-mi să mă întind la discuții. Eram foarte nervos și îmi doream să termin cât mai repede cu el.

- Și vrei să le discutăm pe jos, ca niște oameni necivilizați? Nu mai bine mă lași să ies din cerc și vorbim atunci? A spus demonul crezând că mă poate păcăli

-Bună încercare, i-am spus știind planul lui. O să te scot din cerc doar după ce stabilim termenii și condițiile.

-Ești un fricos. Spune-mi ce vrei, dar prima dată lasă-mă să ghicesc. Bani, răzbunare sau dragoste. A spus acesta așezându-se relaxat pe jos.

-Prima varianta. Imediat ce o am pe prima le pot avea pe celelalte doua fără intervenția ta. Să îți explic cu stă treaba, i-am spus așezându-mă comod. Am nevoie să plătesc ratele pentru garsoniera asta înainte ca banca să o i-a. Poți să faci asta nu-i așa?

Demonul s-a întins pe spate și a oftat plictisit.

-Voi oamenii erați mult mai interesanți mai demult. Vă doreați boli, incendii, dezastre naturale, moarte, acum vreți doar bani. Ați devenit atât de plictisitori.

-Dacă îmi doream să aud povestea cu generația din ziua de azi ori îmi sunam părinții, ori căutam orice bătrân de pe stradă. Înțeleg că și tu ești foarte bătrân, chiar dacă nu arăți, dar asta nu înseamnă că trebuie să te comporți ca unul.

-S-ar putea să fi interesant, mi-a spus ridicându-se dintr-o dată și apropiindu-se la câțiva centimetrii de mine. Nu ți-e frică de mine, și cunoști regulile jocului, mi-a spus punând mana pe bariera invizibilă dintre noi. O să te ajut, sunt curios.

-Ce îmi ceri în schimb? L-am întrebat știind că demonii nu fac nimic pe gratis.

-Două lucruri. Primul este sânge, al doilea este secret.

-Atunci te poți întoarce de unde ai venit, i-am spus ridicându-mă în picioare și plecând de lângă el știind ca nu putea pleca. Avea nevoie de contract.

-Uite care este treaba, imediat ce semnăm contractul, a spus zâmbind, eu nu te pot ucide, deci a doua cerință nu poate fi viața ta. Pot să te asigur că nu îți voi cere nici viața altei persoane sau primul născut. Chiar nu mă ajută cu nimic. O să am nevoie de ceva de la tine, dar o să te anunț când o să fie cazul. Acum dă-mi drumul din cerc și hai să semnăm, eu sunt cea mai bună șansă a ta de scăpare.

ContractulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum