Contractul

Capitolul 7

O secundă mai târziu demonul m-a lipit de primul zid care i-a venit în cale. A început să mă sărute iar eu mi-am înconjurat picioarele în jurul mijlocului lui. Cu o mână am început să mă joc în părul lui iar cu cealaltă îl țineam strâns. Pe lista mea de fantezii sexuale nu se găsea și sexul în public, dar dacă se ajungea până acolo nu aveam de gând să renunț. Nu mă cunoștea nimeni, și dacă Ose avea dreptate atunci nici nu interesa pe nimeni.

Mâinile lui erau pe coapsele mele mângâindu-mă, dar atât. Nu avea de gând să mă dezbrace, nu renunța atât de ușor la contract. Sau poate nu voia să renunțe de față cu alți demoni, ceea ce nu mă deranja.

- Crezi că nu știu ce vrei să faci? M-a întrebat rupând sărutul.

- Ce vreau să fac? În afară că vreau să îți testez teoria. L-am întrebat făcând pe inocentul.

- Nu m-am născut ieri, știu că vrei să scapi de contract, mi-a spus lăsându-mă ușor jos.

- Da, i-am spus lăsându-mi picioarele pe pământ, dacă prin asta înțelegi că vreau să fac sex cu tine, i-am spus apoi l-am luat de mână.

- Trebuie să vorbesc cu Airmed să o întreb ce ți-a pus în ceaiul ăla, a spus începând să râdă.

Am scăpat destul de ușor, așa că am încercat să nu răsuflu ușurat. Nu eram sigur dacă m-a crezut, dar nici nu era o idee bună să întind coarda. Am continuat să ne plimbăm printre case până am ajuns într-o piață mare. Deși eram într-o altă lume arhitectura era asemănătoare. Ose mi-a prezentat clădirea care găzduia consiliul, un fel de guvern, doar că mai puțin corupt, și alte locuri cum ar fi cluburi și baruri. Din cauza lipsei de tehnologie în cluburi se cânta live, în baruri la fel.

-Știu că voi nu mâncați, dar mie îmi este foame. Crezi că aș găsi ceva de mâncat? L-am întrebat după ce am terminat turul pieței.

-Sunt mulți demoni care și-au adus oamenii aici, deci sunt locuri destule unde se poate mânca. Magazine nu există pentru că noi nu gătim așa că trebuie să intrăm undeva.

L-am urmat într-un local pe lângă care am mai trecut mai devreme. Înauntru cineva cânta o melodie veche, dar frumoasă. Atmosfera era intimă, lumina fiind foarte scăzută. Pe fiecare masă erau lumânări ca să se vadă puțin cei care stăteau la aceeași masă. L-am urmat pe Ose care mă ținea în continuare de mână până la o masă liberă înconjurate de canapele. După scurt timp a venit o chelneriță care a adus două meniuri.

-Nu mi-am imaginat niciodată că Iadul poate fi atât de frumos, i-am spus uitându-mă prin meniu. Din fericire aveau mâncare normală, nimic scârbos cum mă așteptam. Noroc cu pozele, pentru că nu înțelegeam scrisul lor.

-Și la ce te așteptai mai exact? La tortură publică, cadavre putrezite și oameni fierbând în ciaune?

-Ceva de genul ăsta, am spus găsind ceva interesant în meniu.

-Nu prea ne plac turiștii, ne place să fim selectivi, a spus Ose.

Chelnerița s-a întors așa că eu am comandat crispy iar Ose a comandat pentru amândoi câte o bere.

-De ce mă simt ca la o întâlnire? L-am întrebat lăsându-mă pe spate pe canapea. Îmi doream să îi întorc întrebarea, dar nu mi-a ieșit.

-Pentru că într-un fel chiar asta este, mi-a spus punându-și palma fierbinte peste piciorul meu.

-Parcă atunci când ,,te-am scos eu la o întâlnire", am spus gesticulând ghilimelele, nu erai prea încântat. De ce este în regulă acuma?

-Pentru că știu cine ești cu adevărat.