Contractul

Epilog

-Kalle, cred că tu nu ești serios în ceea ce mă privește. Am ajuns să locuim împreună, să avem un copil, dar nu m-ai prezentat părinților tăi. Nu crezi că am sărit niște etape?

M-am oprit din ceea ce făceam și m-am uitat la el iritat. Eram pe terasa din spatele casei și făceam sex. Ose stătea pe un scaun iar eu stăteam deasupra lui pătruns în totalitate, iar el se gândea să aducă vorba de părinții mei.

M-am lăsat în jos tinandu-l înca în mine și m-am uitat serios la el.

-Crezi că este momentul să vorbim despre asta? Chiar crezi asta?

-Acuma mi-a venit ideea. Dacă așteptăm până să terminăm aveam mari șanse să uit.

-Mă bucur că în timp ce mă futi te gândești la faptul că nu mi-ai cunoscut părinții, am spus și m-am ridicat de pe el scotandu-l din mine.

-Kalle, așteaptă, a spus dar eu am plecat fără să îl mai ascult.

M-am dus la dus unde m-am spălat cat de repede am putut. Nu știam ce mă deranja mai tare: faptul că Ose se gândea la orice altceva cand era în mine sau faptul că avea dreptate.

Fugisem de acasă de cand începusem serios treaba cu Uroborus. Lumea cam știa de ce ne ocupam, așa că am ales sa-mi feresc părinții de primejdie. Mi-a fost și mai ușor atunci când ai mei s-au decis să se mute din orașul aglomerat, undeva la țară.

Eu am ales sa raman la Ommin, ca să-mi termin liceul. Am păstrat legatură de forma, până când am devenit major. În acea zi mi-am schimbat numărul, mi-am închiriat garsoniera pe care am și cumparat-o mai tarziu si-am fugit de fosta mea viață. La un moment dat ai mei m-au dat dispărut. Cand poliția a venit pe capul meu am spus că sunt bine, dar că nu vreau sa mi se comunice locația și că vreau să fiu lăsat în pace. Dorința mi-a fost îndeplinită. Nu știu dacă părinții m-au mai căutat, deși am impresia ca asta au făcut-o. Dar eu știam să mă ascund.

Îmi era îngrozitor de dor de ei, și mă durea ca i-am facut sa sufere din nou pierderea unui copil, chiar dacă eu nu am murit. Întotdeauna mi-a fost frica sa nu stârnesc dorința de răzbunare a cuiva, dorința pe care sa si-o îndrepte spre familia mea. Consecințele faptelor mele m-au ajuns de multe ori. Foarte mulți oameni au încercat să se răzbune pentru pierderea oamenilor pe care i-au ucis Șerpii, dar eu eram de neatins, la fel și prietenii mei. Părinții mei, în schimb, nu erau. Riscam enorm să-mi implic și părinții dacă luam orice fel de legatura cu ei, așa că pentru siguranța lor am ales să păstrez distanța.

Aveam multe legături prin toată țara așa ca am ales sa mă folosesc de ele pentru a te asigura ca părinții mei erau în regulă, dar am păstrat distanța. Știam doar că sunt bine, și că dacă se întâmpla ceva urma să fiu anunțat.

-Kalle, ești bine? M-a întrebat Ose imediat ce am ieșit din duș. Ai stat o grămadă în baie, sper ca nu ai continuat de unul singur ce făceam împreună mai devreme.

-Mi-ai vorbit despre părinții mei, cum as putea să fac altceva decât să mă gândesc la ei acuma ca ai adus vorba? L-am întrebat iritat și m-am întins în pat.

-Vorbeste-mi despre ei, a spus Ose așezându-se lângă mine.

- Sunt niște oameni minunați pe care viața i-a nedreptățit. Acuma nu știu nimic mai mult despre ei decât ca sunt bine.

- De cat timp nu i-ai mai văzut?

- De câțiva ani.

- De ce nu te duci la ei? Nu crezi ca s-ar bucura să te vadă? Nu crezi ca ar fi fericiți să afle că au o nepoată care seamănă atât de mult cu sora ta, adică cu fiica lor?