Contractul

Capitolul 6

Nu a durat mult ca Beelzebub să declare ședința deschisă. Nici măcar nu avusesem timp să întreb în stânga sau în dreapta dacă știa cineva ceva.

-După cum știți, asta dacă ați fost in Iad în ultima vreme, au apărut zvonuri cum că ar dispărea demoni. Din păcate nu am pornit această ședință ca să spunem că sunt doar zvonuri. Mulți dintre prietenii noștrii au dispărut și suntem foarte aproape să găsim vinovații. Din câte am dedus, demonii au fost invocați printr-un cerc special care nu îi mai lasă să se întoarcă acasă în caz de probleme. Cea mai tristă ipoteză este persoana sau persoanele care fac asta. Este posibil să fie vorba despre Uroborus, o bandă pentru care avem un profund respect și ani de colaborări.

-Bel, ce vrei să spui cu asta? Șerpii s-au destrămat. A spus cineva din mulțime.

-Asta am crezut și eu, asta am crezut cu toții. Poate doar asta ne-au făcut să credem ca să poată ajunge la noi.

-V-am spus să nu aveți încredere în oameni, mai ales în unii ca ei. Trebuia să vă fi dat seama că noi urmăm. A spus altcineva. Doar știți care era scopul lor de fapt.

-Oamenii ăia au fost geniali, a spus o demoniță. Niciodată nu m-am simțit mai bine față de când am lucrat cu ei. Chiar am simțit că trăiesc pentru ceva.

Murumurele din sală au aprobat-o. Au început mai multe dezbateri despre bandă, dacă sunt sau nu de încredere când m-am decis să intervin. Era posibil să am cea mai importantă piesă de puzzle.

-Știu pe cineva care a fost în acea bandă, cineva important, am spus încercând să nu dau prea multe detalii. Pot afla dacă chiar ei sunt de vină pentru dispariții.

-Ești sigur că știi pe cineva din bandă? Nici măcar cei care au lucrat cu ei nu cunosc mai mult de o persoană, și anume contractorul. M-a întrebat cineva.

-I-am văzut tatuajul.

-Dar l-ai și testat? Am văzut și eu multe, dar nici unul nu a fost autentic.

-Da, l-am testat. A strălucit ca o auroră boreală. Dar înainte să îmi cereți, am spus văzând pe cineva că vrea să spună ceva, șarpele o sa fie doar al meu. Nu vă spun despre cine este vorba pentru a păstra din magia pe care a avut-o acea bandă.

Tatuajele erau făcute cu o cerneală specială care era creată cu sânge de demon. Când un lichid din corpul demonului, fie sânge, fie salivă atingea tatuajul acesta strălucea. Tatuajul nu putea fi reprodus de nimeni, neștiind la cine mai exact era rețeta, iar asta le conferea o mare putere. Acel tatuaj era ca un permis de liberă trecere printre demoni, era ca un sigiliu regal care ne putea face să îndeplinim orice dorință din cauza respectului pe care îl purtam.

-Nu este corect, s-a plâns cineva. În plus de unde știm că nu minți? Poate că te-au recrutat și pe tine. Ce ai făcut în ultimul timp?

-Am avut treaba prin lumea oamenilor, nimic din ce te poate interesa, i-am răspuns demonului. Acolo l-am întâlnit pe șarpe.

-Îmi este greu să cred ce spui, mi-a spus Bel. Ai spus că este o persoană importantă, deci i-ai văzut semnele. Știm cu toții unde se află și că nu sunt chiar atât de ușor de văzut ca cele de pe spate.

-Pot spune că am fost nevoit să aplic forța ca să văd tatuajele. Persoana respectivă nu a fost deloc fericită, dar nu am avut ce face. Am fost nevoit să îmi satisfac curiozitate.

-Dacă totul este așa cum spui, atunci avem un mare avantaj. Inițial am vrut să intrăm peste ei într-un sediu, imediat ce îl găsim, binențeles. Din moment ce tu cunoști un membru, tu vei fi următorul pe lista dispăruților. Dacă dispari atunci primim undă verde să îi atacăm.