Contractul

Capitolul 10

Ose

Era aproape dimineață. Kalle adormise atât de liniștit pe pieptul meu încât îmi era milă să îl trezesc, dar nu puteam pleca fără să îmi iau la revedere. Totul părea atât de natural încât parcă nu îmi venea să cred că nu îl voi mai putea vedea niciodată.

-Kalle, trezește-te. Trebuie să plec.

Kalle a tresărit și s-a uitat debusolat la mine.

-De ce m-ai lăsat să adorm?

-Ai fost foarte obosit, în plus mi-a plăcut să te privesc.

Kalle s-a întistrat, dar nu l-am putut condamna. La fel mă simțeam și eu. Mă durea parcă tot corpul. L-am sărutat știind că nu mai aveam nici o secundă de pierdut. Plecarea nu era alegerea mea. Imediat ce soarele răsărea, eu urma să ajung înapoi in iad, oricât de mult m-ași fi împotrivit. L-am strâns tare pe Kalle în brațe până când am simțit doar aerul în locul în care se aflase. Mi-am deschis ochii știind că nu mai eram cu el. Oricât timp am fi avut la dispoziție ca să ne luăm adio, tot nu era suficient.

M-am ridicat din propriul pat și am dat drumul la apă să curgă în cadă. M-am întins în cadă lipsit de orice dorință de a mai exista. Procesul meu era programat peste câteva ore așa că mai aveam timp să sufăr. M-am spălat cât de încet am putut, regretând în sinea mea că mă spălam de orice urmă lăsată de Kalle pe corpul meu.

După ce am ieșit din baie m-am întins în pat. Așternuturile păstraseră mirosul lui.

Îmi era teamă pentru el. Știa prea multe secrete ca să fie lăsat în viață. Dacă de oameni era capabil să se ferească, de demoni nu eram atât de sigur. Principalul meu obiectiv la proces era să conving consiliul să îl cruțe pe Kalle. Eram dispus să fac, orice, doar să nu pățească el nimic.

Orele s-au scurs încet, iar eu am început să mă îmbrac. Nu avea rost să trag de timp, oricum verdictul era același. Am pornit spre consiliu, unde am fost așteptat de 3 reprezentanți, printre care și Bel. M-am așezat pe scaunul din fața lor și am așteptat.

-Ose, esti acuzat de dezvăluirea unui secret foarte bine păstart, către un muritor de care te-ai lăsat sedus. Corect?

-Da, atâta timp cât nu credeți că scopul seducerii a fost aflarea informațiilor.

-Poți fi sigur că nu asta a fost? M-a întrebat Bel.

-Da, am spus cu toate că Kalle mă mai întrebase cum puteam muri.

-În regulă, să trecem mai departe. După plecarea voastră l-am găsit pe Maol mort. Nu putem ști clar ce a fost acolo, dacă Kalle i-a spus sau nu, dar nici nu cred că mai are importanță din moment ce e mort. În plus toată lumea are impresia că a fost doar ceva pentru a-l atrage mai ușor pe Moel în capcană, și mai ales pentru a-l îndepărat din peisaj, a spus Bel.

-Am analizat foarte bine cazul tău, și am ajuns la o concluzie nemaiîntâlnită. Kalle ne-a ajutat cu salvarea mai multor demoni, și ne-a demonstrat loialitate. Totuși este un om, și nu putem să fim siguri de chestia asta, așa că va trebui să îl judecăm și pe el, a spus Airmed.

-Nu ne putem asuma nici un risc. Kalle știe cum putem fi închiși, iar acuma că știe și cum să ne omoare este doar o chestiune de timp ca să începem să murim pe capete, a spus Bel. Kalle trebuie să moară.

-Orice, dar asta nu. Nu o să vă permit să îi faceți rău.

Kalle

Eram înapoi la bază. După ce am mi-am revenit puțin după dispariția bruscă a lui Ose m-am prezentat la datorie. Foștii membrii, adevărații mei prieteni, erau înapoi la comanda mea. Le solicitasem ajutorul în chestiunea cu demonii pentru că știam că locul bătăliei îi dezavantaja foarte mult, în plus îmi dorisem să evit o baie de sânge. Încercam să îmi spăl păcatele cât de cât.