Contractul

Capitolul 12

Era noapte. După mai multe ore de supraveghere atentă i-am convins pe Ommin și pe Airmed să mă lase singur cu Kalle. Ommin avea nevoie de somn, iar Airmed se plictisea enorm doar stând și așteptând. I-am oferit o cameră lui Ommin unde să doarmă cât timp așteptam să se trezească Kalle. Eu stăteam în pat lângă el ținându-l de mână.

Chiar înainte să adorm am simțit mâna lui mișcându-se ușor. M-am ridicat ca fulgerat, în capul oaselor. Kalle și-a deschis ușor ochii și a început să se uite în jur confuz.

-Mă bucur că te-ai trezit, cum te simți?

-De parcă am fost aruncat în cușca leilor. Mă scuzi, cușca leoparzilor.

-Îmi pare rău, am spus și m-am ridicat din pat. Mă duc să îl anunț pe Ommin că te-ai trezit. A rămas aici peste noapte.

Am ieșit din cameră știind că Kalle era prea slăbit pentru a putea duce o conversație. Mai bine îl anunțam cât mai repede pe Ommin înainte ca Kalle să adoarmă din nou.

Am intrat în camera unde l-am cazat, dar m-am oprit în prag. Focul ardea în șemineu iar în pat erau două siluete. Am oftat știind ce aveam să găsesc, dar mi-am continuat drumul.

-Kalle s-a trezit, ar fi bine să mergi la el, I-am spus lui Ommin.

Ommin s-a ridicat imediat din pat când m-a auzit, și-a luat boxerii de pe jos și a fugit din cameră. Airmed s-a mișcat ușor sub plapumă și s-a ridicat în capul oaselor neobosindu-se să își acopere trupul gol.

-Ai grijă la oameni, mai ales la cei de teapa lor, parcă așa mi-ai zis când ai aflat de Kalle, nu-i așa?

-Nu este același lucru. Tu te-ai lăsat complet vrăjit, între mine și Ommin nu există sentimente. A fost doar o aventură de o noapte. Nu o să vezi între noi atâta dramă câtă există între tine și Kalle.

-Spui tu asta, dar nu uita că și Ommin este un șarpe. Sunt vicleni.

Airmed și-a dat ochii peste cap și s-a întins înapoi în pat. Știam că îi întorceam sfaturile pe care mi le dăduse legate de Kalle, dar nu mă puteam abține. Am ieșit din cameră și m-am întors la mine în dormitor. Ommin era așezat lângă el. Părea că i-am întrerupt pentru că s-au oprit imediat ce am intrat în cameră. Ommin i-a spus lui Kalle că se va întoarce a doua zi și a ieșit din cameră. Mi se părea puțin ciudat, dar nu am stat să mă gândesc mai mult la asta.

-Ose, faci focul? Îmi este foarte frig.

-Sigur, i-am răspuns imediat. Acuma îmi dau seama că la Ommin și la Airmed era focul făcut pentru căldură, nu pentru atmosferă.

-Ce atmosferă? M-a întrebat părând puțin buimăcit.

-Nu este nimic important, nu trebuie să îți bați capul, am spus și am aprins lemnele care se aflau în semineu doar de decor, cu o pocnitură a degetelor.

M-am băgat înapoi în pat lângă el având grijă mare să nu îl mișc. Chiar și în lumina roșiatică a focului Kalle arăta foarte palid. Parcă vedeam cum se scurge viața din el, probabil că de aceea se comporta și Ommin ciudat.

-Știu că nu am dreptul să te întreb, dar cum te simți? O să fii bine? L-am întrebat îngrijorat pe bune.

-O să fiu bine, am nevoie de odihnă. Mi-a răspuns încet.

-Kalle, îmi pare rău pentru tot.

-Știu.

-Mai ți minte ce mi-ai spus înainte să leșini?

-Da. Am crezut că o să mor, altfel nu ai fi auzit cuvintele alea de la mine. Am vrut ca ultimele mele cuvinte să te facă să regreți tot.

-Au cam reușit, am spus și l-am mângâiat ușor pe mână. Spune-mi dacă ai nevoie de ceva, am mai adăugat, dar el deja adormise.