Contractul

Capitolul 18

Am prins-o la timp și am ajutat-o să se așeze la loc.

-Sunt speriată. Nu știu ce o să se întâmple mai încolo. Îmi este frică să nu mă trezesc din somn iar toate aste să fie un vis.

-Este în regulă atâta timp cât stai cu mine. Se face târziu, iar tu ar trebui să mergi la culcare. Ți-am pregătit o cameră în care să dormi. Dacă te simți singură poți să vii la mine în cameră, este cea de lângă, am spus în timp ce o conduceam spre camera ei.

Simțeam și eu oboseala chiar dacă Ose îmi dăduse ceva energie, trebuia să o conserv. Aveam multe de făcut a doua zi.

Ose

Stăteam pe pervaz și mă uitam în parcul pustiu din fața casei. Venea primăvara după toamna lungă, dar asta nu mă făcea să mă simt mai bine cum îi făcea pe oameni. Mă durea să îl știu pe Kalle atât de aproape de mine. Eram tentat să merg să-i cer să ne împăcăm, dar de fiecare dată când îl vedeam îmi aminteam de ipostaza în care îl prinsesem cu Asmodeus. Când i-am prins sărutându-se mi-a dispărut toată rațiunea. Nu îmi aminteam să fi fost atât de gelos în întreaga mea existență. Și de parcă nu îmi ajunsese să îl văd cu As, l-am văzut și cu Oliver. M-am lăsat pe spate și m-am uitat la luna care îmi lumina camera. Sufeream, dar nu aveam nimic de făcut. Țineam enorm la Kalle, dar nu puteam risca să trăiesc mai departe cu gândul că mă poate înșela oricând.

Sunetul ușii deschise m-a smuls dintre gânduri. Știam că nu era el, l-aș fi simțit, în plus orice demon s-ar fi teleportat. Minna s-a oprit în prag când m-a văzut gândindu-se dacă să intre sau nu. I-am făcut semn să intre și să se așeze pe pervaz lângă mine. Minna purta pijamale groase, potrivite pentru ea. Kalle se dusese la cumpărăuri.

-Nu pot să dorm, iar Kalle mi-a spus să merg la e dacă îmi este frică să stau singură, mi-a explicat ea după ce s-a așezat lângă mine. Pe el îl căutam.

-Poți să stai cu mine dacă nu ai somn, și când o să ți se facă somn te duc eu la el.

-Bine, a spus și s-a uitat pe geam. De ce este Kalle supărat pe tine? M-a întrebat după câteva secunde de liniște.

-Ne-am certat acum câteva zile. Am spus după ce m-am gândit cum să o spun.

-Și de ce nu vă împăcați?

-Pentru că el nu înțelege unde a greșit.

-Uneori trebuie să îți ceri scuze și când nu ai făcut nimic rău. Mama mereu își cerea scuze de la tata când venea supărat acasă, chiar dacă ea nu greșea cu nimic. Degeaba ai dreptate dacă asta te face să suferi.

-Sunt impresionat. Uite-mă aici, demon vechi de secole cum iau lecții de la un copil de 10 ani.

-Îmi pare rău, a spus și și-a luat privirea de la mine.

-Cu mine nu este nevoie să folosești tactica asta, eu nu o să îți fac rău, i-am spus gândindu-mă că poate am speriat-o.

-Tu îl iubești pe Kalle? M-a întrebat continuând să se uite la picioarele ei micuțe.

-De ce crezi asta? Am întrebat-o surprins.

-Am văzut cum te uiți la el. Se vede că îl iubești, și de asta ar trebui să vă împăcați și să nu vă mai certați. Cearta nu este bună, a spus și a căscat.

-Hai să te duc la Kalle, am spus și i-am întins mâna.

Minna m-a luat de mână și m-a urmat la în camera de la capătul holului. Știam unde se afla chiar dacă nu îmi spusese ce cameră și-a ales. Îl puteam simți de la kilometrii. Am intrat împreună în camera întunecată. El dormea adânc. Minna s-a apropiat de pat când Kalle ne-a simțit în sfârșit și s-a trezit instant. Ochii lui luceau roșii în beznă iar Minna a tresărit speriată când i-a văzut.