Capitolul 3

941 92 14
                                    

În orice altă zi aș fi refuzat categoric clubul, dar în ultimele ore am tot auzit de la X că sunt plictisitor și mi-am dat seama că așa era. Îmi dorisem o viață simplă, fără peripeții, dar ajunsesem într-o rutină care îmi dăuna fără să îmi dau seama. Era ciudat, dar demonul mă ajuta să mă schimb, să-mi trăiesc viața.

După ce am fost gata amândoi am pornit spre club. Demonul mă pusese să îi promit că voi încerca pe cât posibil să mă distrez, iar eu am acceptat.

Drăcușorul de pe umăr mă îndruma spre calea cea bună, ironic, nu?

Ajunși în club demonul s-a întors spre mine și m-a prins de umeri.

-Bea, distrează-te și agață ceva. Eu plec să fac același lucru, așa că ne mai vedem. Mi-a spus și m-a lăsat singur.

Îmi venea să îl înjur. Trecuseră ani de când nu am mai fost într-un club și deja mă simțeam singur. M-am dus la bar neștiind ce să fac și am comandat ceva de băut. Lumea se lovea de mine, dansa și se distra, dar eu mă simțeam părăsit.

Demonul avea să mi-o plătească.

Am continuat să comand de băut amintindu-mi de zilele când ieșeam la băut cu prietenii. Curând alcoolul avea să îmi dea curaj să merg să dansez și să mă facă să simt că trăiesc, așa că am băut, și băut și băut...

- Scuză-mă, dar te-am văzut că stai singur. Probleme în dragoste? M-a întrebat o fată drăguță venind lângă mine.

Nu era prea înaltă, dar arăta bine. Dacă aveam să îi spun că aveam probleme în dragoste aveam să găsesc ușor un subiect de discuție, așa că m-am hotărât să o mint, spre rușinea mea.

Singura mea scuză era că nu veneau mereu fete atât de draguțe să se bage în vorbă.

-M-ai prins. Este atât de evident? Am întrebat-o prefăcându-mă abătut.

-Da. În general cine vrea să agațe este la dans, iar cine este la bar încercă să treacă peste o despărțire.

-Dacă este să mă iau după logica ta, asta înseamnă că și tu ești într-o situație asemănătoare cu a mea. În plus fetele ca tine nu se bagă în discuție dacă nu au un motiv întemeiat.

-Se pare că și tu m-ai prins. A spus zâmbindu-mi. Din moment ce eu te-am descoperit prima, este dreptul meu să îți aud povestea.

-Nu e nimic interesant de povestit, i-am spus încercând să inventez ceva pe loc. Eram destul de bun la mințit așa că mi-a venit o poveste imediat. Eram împreună de doi ani, dar a trebuit să plece cu locul de muncă. Oricum era mereu atât de ocupată încât de abia ne mai vedeam așa că nu a avut rost să păstrăm relația la distantă. Acum e rândul tău.

-Povestea mea e mai scurtă. Eram prieteni, m-am îndrăgostit de el iar el părea să aibă aceleași sentimente pentru mine, dar doar m-a păcălit. El a încercat să ajungă la prietena mea cea mai bună.

-Dar ea l-a refuzat, nu?

-Nu. Acuma mi-am pierdut și cea mai bună prietenă, și prima mea iubire.

-Prima ta iubire? Dar tu câți ani ai? Am întrebat-o.

Ea a părut să se rușineze, dar până la urmă mi-a răspuns la întrebare.

-15. Dar sunt mai matură decât vârsta mea.

-Sunt sigur de asta, mai ales dacă a fost nevoie să menționezi asta. Acum scuză-mă, mă duc până nu sunt băgat la închisoare pentru corupere de minori, i-am spus și am plecat de lângă ea. 

ContractulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum