Contractul

Capitolul 19

Am începu să scot din dulap ingredientele necesare pentru a face paste cu sos. Minna era foarte liniștită, mult mai liniștită decât un copil la vârsta ei, dar mă bucuram de asta. Prea multă agitație mă obosea. Îmi amintea foarte mult de sora mea. Semăna și la aspect și la comportament. Asta mă făcea să sufăr, dar și să mă simt mai bine pentru că putusem să salvez o viață. Dacă pe sora mea nu o putusem salva, măcar o aveam pe Minna.

-Kalle, a spus aceasta venind lângă mine. Astăzit am simțit ceva foarte ciudat. Air a zis că s-a încheiat contractul. Ce înseamnă asta?

-Când m-ai chemat tu mi-ai cerut ceva, și anume să am grijă de tine, să te apăr de tatăl tău. Eu m-am asigurat că acel om nu o să te mai poată răni, iar în momentul ăla s-a terminat contractul. Acuma mă pot chema și alți oameni ca să îi ajut și pe ei.

-Și acum că s-a terminat contractul, ce o să se întâmple cu mine? Cine o să mai aibă grijă de mine.

-Nu știu, dar o să mai vorbim despre asta. Acum te rog să-mi spui ce nu mănânci, pentru că vreau să pregătesc mai multă mâncare ca să nu mori de foame în caz că mai trebuie să plec.

-Mănânc orice, a spus și s-a întors la masă.

Imediat ce Minna a plecat am simțit altă prezență în spatele meu. Era Ose, binențeles. Acesta și-a pus mâinile de o parte și de alta a mea pe blat și s-a apropiat de mine.

-Vezi ce faci, i-am șoptit, este și un copil cu noi în bucătărie, și nu îți permit să îi strici copilăria.

-Am vrut să te sărut pe obraz, nu știam că gestul ăsta este atât de vulgar pentru tine, mi-a spus și s-a depărtat de mine.

-Scuze, am spus, și l-am sărutat eu pe obraz.

Ose a făcut un gest spre Minna, apoi s-a întors spre blat și mi-a spus să fac și eu același lucru.

-Am făcut-o pe Minna să nu ne audă. Trebuie să vorbim despre ea, și despre ce o să facem din moment ce contractul s-a dus.

-Nu știu ce să fac. În mod normal ar trebui să o dăm spre o rudă, dar nimănui din sat nu i-a păsat când a fugit de acasă, iar eu nu am curaj să o dau spre o casă de copii. Nu vreau ca altcineva să își bată joc de ea.

-E clar atunci. Știam că la asta se va ajunge, a spus Ose răzând. Seamană cu sora ta, nu-i așa?

-De unde știi tu cum arăta soara mea?!

-Am văzut niște poze la tine acasă. Am cotrobăit puțn când nu erai.

I-am dat o palmă ușoară peste cap.

-Nu e frumos să umbli prin lucrurile altora.

-Lasă asta, vorbim de Minna acum. Părerea mea este că ar trebui să o adoptăm. Nu mă deranjează să avem un copil pe jumătate crescut în grijă.

-Tu vorbești serios? Să crești un copil necesită atât de mult timp și implicare, am spus îndoindu-mă de idee cu toate că știam că era mai bine să crească cu noi decât cu familia ei.

-Timp pe care îl avem. Noi suntem nemuritori.

-Atunci cred că ar trebui să profit de identitatea mea ca om și să o adopt. Dar trebuie să ne gândim puțin spre viitor, crezi că ei i-ar plăcea să aibe doi tați?

-Aseară a venit la mine ca să mă întrebe de ce suntem supărați, și ca să-mi spună să mă împac cu tine. Ai și auzit-o aseară când m-a certat că vorbesc urât cu cel pe care îl iubesc. Dar dacă tot ai îndoieli ar trebui să o întrebi și pe ea, a spus și a pocnint din degete.