Contractul

Capitolul 16

 A trecut aproape o săptămână de la transformarea mea. M-am antrenat zilnic cu As ceea m-a cam privat de Ose. De fiecare dată când terminam antrenamentul eram aproape leșinat. Ose zicea de multe ori că As făcea intenționat asta ca să se răzbune pe el. De ce să se răzbune nu aveam idee pentru că Ose nu îmi spusese de ce cei doi nu prea se înțelegeau și mi se părea ciudat să îl întreb pe As.

Era destul de rău că nu puteam să-mi petrec timpul cu Ose. De multe ori ajungeam să stăm împreuna dimineața câte puțin, dar tot ce făceam făceam pe grabă. Nu aveam timp să ne mai relaxăm, treceam direct la fapte. El era mereu ocupat cu contractele pentru a ne putea menține energia vitală a amândurora iar eu eram mai tot timpul la antrenamente cu As.

-Concentrează-te. L-am auzit pe As spunând.

Eram la el în curte și ne luptam. Antrenamentul nostru așa se încheia de fiecare dată. În prima parte a zilei ne concentram pe teorie și magie, ca să-i spun așa, apoi ne luptam. Deveneam din ce în ce mai bun, dar asta nu însemna că nu mi-o luam de fiecare dată.

-Iadul către Kalle. E cineva acolo? M-a întrebat luându-mă de tricou și apropiindu-și fața de a mea. Nu mă face să te aduc cu picioarele pe pământ, că s-ar putea să-ți placă.

-Nu cred că înțeleg ce vrei să spui. Am spus și am încercat să mă depărtez de el.

-Ba eu cred că înțelegi. Știu că îți este dor de Ose. Din câte am înțeles nu e prea des acasă, iar cum nu vă potriviți la program nu prea aveți când să vă vedeți.

M-a apucat de marginea tricoului și m-a aruncat pe jos, apoi s-a pus peste mine. M-am blocat. Până să-mi dau seama dacă asta făcea parte din antrenament sau nu, As m-a apucat strâns de ceafă și m-a sărutat, având grijă să mă țină strâns de păr ca să nu mă pot feri. Mi-am luat mâinile de pe pământ și am dat să îl împing de pe mine când l-am simțit cum efectiv zboară de pe mine. Ose era aici și era de-a dreptul furios. Simțeam asta în aer, era de-a dreptul copleșitor.

M-am uitat la timp spre As care a explodat. Am țipat îngrozit. Nu mai văzusem niciodată așa ceva, iar gândul că iubitul meu a făcut așta mă speria îngrozitor. M-am uitat din nou la Ose. Ochii îi erau roșii iar colții îi erau ieșiți și îi răneau buzele. Îmi era frică de el. Ose s-a uitat în sfârșit spre mine.

-Să mergem acasă, a spus pe un ton care m-a făcut să îngheț.

Ose a apărut lângă mine și și-a pus mâna pe umărul meu și ne-a teleportat în dormitor. Nu știam ce să fac. Trebuia să îmi cer scuze? Dar chiar nu îmi dorisem să îl las să mă sărute, ba chiar eram pe cale să îl împing când l-a luat Ose de pe mine. Oare de cât timp ajunsese acolo?

-V-am auzit discuția, a spus parcă citindu-mi gândurile. Am auzit când As a zis că duci lipsă... și-a strecurat degetele în părul meu și m-a strâns puternic. La ce te-ai gândit? Dacă duceai lipsă puteai să îmi spui, până la urmă nu sunt eu cel care se grăbea în fiecare dimineața să plece să se vadă cu altul. Ce ați făcut voi în tot timpul asta cât eu știam că vă antrenați? Sau putem numi și sexul un fel de antrenament, nu-i așa?

-Ose, ai înțeles greșit. Nu e cum spui tu, nu am nici o treaba cu As, jur.

-Poți să spui ce vrei, dar asta nu înseamnă că o să te cred. O să îți dau ocazia să îmi demonstrezi, ce zici? M-a întrebat, dar nu a așteptat răspunsul meu. M-a luat pe sus și m-a aruncat în pat.

M-am întors spre el speriat, dar nu avea rost să mai spun nimic. Ochii lui încă erau roșii iar furia lui o simțeam până în adâncul sufletului. Nu cred că mai simțisem vreodată o frică atât de puternică, o frică care pur și simplu îți lua vocea.