Sebastian

Capitolul 21

Dau agitat din picior, privind în fiecare direcție. Ar trebui să fie aici deja.

Nu i-aș fi sunat, dar aici e vorba de Makani. Nu e momentul să fac pe curajosul, mai ales când nu știu ce ar trebui să fac. Sunt într-o panică constantă de ieri. Nu ar fi trebuit să îi spun lui Fred că oricine o fi nebuna asta a luat-o pe Mak. Ar fi trebuit să tac din gură.

-Ești sigur că nu ar fi trebuit să mergem la poliție?

Îmi dau ochii peste cap când aud întrebarea lui Fred. Poliția nu va fi destul de rapidă. În plus, tipa mi-a spus exact pe cine vrea. Dacă era după mine nu o sunam pe Katia, dar știu că ar fi aflat de la Francesca.

-Seb!

Capul mi se întoarce instant spre dreapta unde îi văd pe toți patru. Katia și Alessio vin spre mine cu pași grăbiți, ținându-se de mână, în timp ce, Francesca și Charlie vorbesc cu un barbăt care îmi e necunoscut.

Mă ridic de pe scaunul inconfortabil și mă îndrept spre sora mea mai mare.

Să o văd din nou m-a lovit ca un camion. Poate din cauză că, indiferent de gândul că Makani e în pericol, vocea care strigă cât de inutil am fost în a avea grijă de Elena e tot acolo. Sau poate din cauză că, alături de Katia, pot fi micuțul băiat care nu se poate proteja singur, care plângea în fiecare noapte după ce mama lui i-a fost luată. Poate amândouă, dar cert e că nu mai pot să țin în mine.

Cad în genunchi cu lacrimi amare pe fața și cu inima frântă. Spaima care m-a cuprins când am auzit vocea speriată a lui Makani l-a telefon m-a zguduit de parcă sunt ușor cât un fulg.

Brațele Katiei mă înconjoară și încearcă să mă liniștească, dar nu reușește. Nu pot. Nu pot să mă calmez pentru că, dacă o pierd pe Mak, pierd din nou o parte din inimă. Nu pot să fac față unei alte pierderi. Mi-am pierdut părinții, indiferent de crimele care au avut parte în acea situație, i-am pierdut. I-am pierdut pe amândoi și nu am avut niciun cuvânt de spus în asta. Am pierdut-o pe Elena, pentru că am fost un idiot. Un idiot orb, care era atât de ocupat să își construiască o viață socială că nu a văzut cât de mult îi suferea propria soră. Nu am încercat să o ajut nici măcar un pic. Katia e încă aici, dar, deși îmi spune că m-a iertat, văd în ochii ei că o parte din ea nu a făcut-o. I-am ascuns moartea Elenei timp de doi ani, am mințit-o constant că totul era bine când, de fapt, nu era nimic bine. Totul se destrăma în jurul meu, iar eu mințeam ca un nenorocit. Într-un oarecare fel, am pierdut-o și pe Katia.

-Nu pot să o pierd și pe ea, spun disperat printre suspine.

-Nu o vei pierde. Îți promit, Seb.

Îți promit.

Într-adevăr e ușor să promiți. Știu că vor face tot ce vor putea, dar nu ar trebui să îmi promită. Nu ar trebui să îmi dea o astfel de speranță când știm cu toții că există șansa ca ultima dată când o voi vedea pe Makani, ea va fi lipsită de viață.

***

Pun telefonul pe masă, lângă Alessio.

-Te mai doare capul? mă întreabă Katia.

-Nu.

De data asta spun adevărul. Pastila pe care am luat-o mi-a alungat durerea de cap. Sau cel puțin, mi-a dat inpresia asta.

-Ai înregistrat apelul?

Dau afirmativ din cap. De când am început să locuiesc cu Charlie a trebuit să înregistrez fiecare apel în cazul în care se întâmplă ceva.

-Nu înțeleg cum ne poate ajuta, dar ascultă-l, spun obosit.

-În primul rând, mă ajută să aflu de unde ai fost apelat.

-Ai spus că individa ne cunoaște pe mine și Charlie. E o posibilitate mare să o cunoaștem și noi pe ea.

Oftez, dând din nou afirmativ din cap. Atât timp cât ajută e bine.

-Alo?

-Mak? Ești acolo?

-Makani?!

-Sebastian?

Să îi aud vocea gâtuită și speriată îmi face inima să tresare și stomacul să mi se facă ghem.

Îl privesc pe Charlie care ascultă atent conversația. Stă încruntat cu mâinile încrucișate la piept și cu ochii pe telefon, apoi privirea îi ajunge pe mine când amenințare mea cu moartea se face auzită în încăpere, apoi se întoarce la telefon. E tensionat și, dacă îl cunosc pe Charlie, el nu lasă niciodată să se vadă cât e de îngrijorat.

Îmi mut atenția la Katia care a împietrit lângă mine, ochii fiindu-i strâns închiși. Mă uit la Francesca și Alessio. Amândoi au o expresie pe care nu o pot descrie. Furie, tristețe, poate amândouă.

-Știți cine e, realizez, gândind cu voce tare.

Toți patru oftează, evitând să mă privească în ochi.

Telefonul Katiei sună zgomotos, aceasta tresărind speriată. Scoate telefonul din buzunar, ecranul său fiind ocupat de o poză cu Diana și Devon.

-Alo.

Îmi iau privirea de la ea și o îndrept spre Charlie. Se sprijină cu mâinile de masă, are capul în pământ și inspiră adânc.

-Charlie.

Nicio reacție.

În punctul ăsta, sângele îmi fierbe. Toți știu cine e nebuna care răpit-o pe Makani, dar niciunul nu vrea să îmi spună.

Dau cu pumnul în dulapul de lângă mine, făcându-o pe Katia să tresare. A încheiat convorbirea, dar tot nu mi-a spus nimic.

-Să-mi spună unul dintre voi cine dracului a luat-o pe Mak! Știu că toți v-ați dat seama, așa că spuneți-mi odată!

-Ușor cu ieșirile astea, Seb, îmi zice Charlie aspru, dar fără să mă privească.

-Nu! Dacă era vorba de Francesca făceai pe diavolul, dar dacă e vorba de Makani eu trebuie să stau liniștit?! Scutește-mă!

-Seb, o aud pe Katia.

-Nu încerca să îmi spui că nu e adevărat, Katia! Dacă Francesca era în situația lui Makani, Charlie ar fi înnebunit!

-E o diferență, Seb.

Îl privesc din nou. Cred că scot fum pe urechi.

-Da, este. Francesca e capabilă să lupte cu unul de două ori cât ea și să îl doboare. Makani nu a fost antrenată, spun nervos, dar cu un ton scăzut.

Ies din bucătărie, ignorând-o pe Katia care încearcă să mă oprească.

Intru în dormitor și mă trântesc în pat.

-Seb?

-Ce?

Nu ar trebui să îi vorbesc așa Katiei, dar faptul că Charlie are impresia că știe care e diferența dintre noi mă scoate din sărite.

-Știi că nu la asta s-a referit, nu?

-Da, știu, Katia.

-Atunci de ce,...

-Pentru că o iubesc, o întrerup. O iubesc cu toată inima, iar faptul că Charlie se îndoiește de asta doar pentru că el și Francesca sunt împreună de o perioadă mai lungă mă omoară.

-Te omoară?

-Da. Crede că Makani e doar o fată care nu mă va mai interesa, dar se înșală. Makani e pentru mine ce e Francesca pentru el. Ce a fost Darren și ce este Alessio pentru tine.

Katia ascultă tăcută. Nu ar fi trebuit să îl menționez pe Darren. Știu că pierderea lui o chinuie și acum. Dar nu știu cum aș fi putut să mă exprim mai bine ca să înțeleagă. Ca să nu creadă că îmi declar dragostea pentru Mak doar pentru că am văzut cât de fericiți sunt ei.

-Seb, o vom aduce înapoi. Nu o vei pierde. Te vom ajuta și te vom sprijini cu tot ce avem.

-Atunci, spune-mi cine e. Cine mi-a luat-o?

-Mikaela.