scrisoarea elenei

538 34 7
                                    

în primul rând, îmi pare rău.

îmi pare rău că fac asta. știu că ar trebui să fac un pas în față și să spun ce mi s-a întâmplat, dar nu pot. nu pot să spun cu voce tare ce mi-a făcut prietenul tatei. nici să o scriu nu pot, deși știu că veți vrea răspunsuri.

nu pot să trec prin viață cu frica instalată în vene în fiecare secundă. vreau să am liniște și pace, dar nu voi putea dobândi așa ceva dacă rămân cu voi. ziua mă simt urmărită, iar noaptea sunt terorizată de amintiri. coșmarurile nu se mai opresc, iar vocea lui e constant în capul meu. chiar și mort, mă chinuie. e tot aici, e în capul eu și nu vrea să plece.

seb, katia vă iubesc și trebuie să promiteți că nu vă veți învinui pentru ce urmează să fac eu. este alegerea mea. este singura modalitate prin care pot scăpa de acești demoni care nu îmi dau pace. e singurul mod în care pot scăpa de el.

vă iubesc.

elena 

Sebastian Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum