Sebastian

Epilog

-Nu te mai las să ieși din casă.

Sierra își dă ochii peste cap, dar totuși îmi zâmbește. Poartă o rochie verde care îi curge frumos peste picioarele lungi. I se potrivește de minune cu ochii verzi. Părul e prins într-o împletitură complicată și îi este frumos așezat pe umărul drept.

-Ești sigur că vrei să faci asta?

-De ce nu aș vrea? E nunta prietenul meu, spun și dau din umeri.

-Mă refer la faptul că sora ta e în spital, gata să nască.

-Crede-mă, Kati nu mă vrea acolo.

Sierra ridică din sprâncenele perfect pensate.

-De ce nu te-ar vrea Katia acolo? 

-Iubito, am vorbit deja cu ea și a insistat să merg la nunta asta. A spus că dacă apar la spital se va asigura că nu voi mai merge niciunde vreodată.

-Cum adică?

-Nu am înțeles exact la ce s-a referit, dar cred că m-a amenințat că îmi rupe picioarele.

Sierra chicotește și se apropie de mine. O cuprind în brațele mele și îi sărut nasul. De fiecare dată când fac asta și-l încrețește. E din nou la aceeași înălțime ca mine, datorită tocurilor. O pot privi direct în ochi acum. Pot privi pădurea deasă ce se ascunde după ochii ei verzi ca jadul. 

-Crezi că o să îi reziști sau te voi pierde în noaptea asta?

Inspir adânc și îmi îngrop fața în umărul ei. Cumva, știam că mă va întreba asta. I-am spus din prima că Makani va fi acolo și că va trebui să vorbesc cu ea. Am iubit-o și încă o iubesc, nu pot fi în aceeași încăpere cu ea și să o ignor. 

-Chiar dacă, printr-un miracol, decid că o vreau pe ea în locul tău, sunt destul de sigur că soțul ei va avea de comentat.

-Foarte bine.

Clatin amuzat din cap. Nu e geloasă pe Mak, dar nu se ferește de oportunitatea de a face comentarii la adresa relației pe care am avut-o cu ea. Nu mă deranjează, ba din contră. De fiecare dată când glumește pe tema asta, râd odată cu ea. Nu știu dacă sunt eu prea sensibil în legătură cu asta, dar simt că, dacă pot râde pe seama mea și a lui Mak, am trecut peste. Mă pot gândi la ea fără să mi se strângă pieptul de amărăciune.

-Cred că ar trebui să mergem.

Privesc ceasul și dau afirmativ din cap.  Iau puloverul Sierrei de pe scaun înainte de a ieși pe ușa camerei de hotel. Poate că suntem în Hawaii și ea susține că nu îi trebuie, dar mai bine să îl am eu ca să fiu sigur. 

***

Mă asigur că nu a rămas vreo parte a rochiei verzi în mașină înainte de a închide portiera și de a-i face semn taximetristului că poate pleca. Arunc puloverul peste umăr, o apuc pe Sierra de mână și pornim spre restaurantul în care are loc petrecerea. Am vrut să fim și la ceremonie, dar singurul avion care era valabil a ajuns abia în dimineața asta aici.

-Bas!

Rain ne vede înainte să ajungem măcar la ușă. Fuge spre mine, sărindu-mi în brațe. O învârt de câteva ori în aer, fericit că îi aud din nou râsul colorat. Nu s-a înălțat prea mult, dar are destul timp. Eu am început să mă înalț abia pe la șaptesprezece ani, iar ea are doar unsprezece. 

-Ce mai faci, Tori?

-Rain!

Râd de expresia ei care ar trebui să fie furioasă. Atenția i se mută asupra frumoasei cu care am venit.

-Rain, ea este Sierra, iubita mea. Sierra, aceasta este Rain, fiica lui Fred.

Sierra se lasă în jos pentru a o privi în ochi pe Rain. Îi zâmbește călduros și întinde mâna.

-Îmi pare foarte bine să te cunosc, Rain.

Rain dă mâna cu ea și îi zâmbește larg. O iau pe Rain în brațe și pornim spre petrecere.