Capitolul 13

437 35 1
                                    

Katia

Îmi iau telefonul de pe masă, dar nu îl deschid. Știu că m-a sunat Seb. Aș fi surprinsă, dar acum am înțeles de ce nu mă mai sunase. Tot eu a trebuit să îl sun ca să vorbim. Acum știu că nu mă suna pentru că nu știa cum să mă mai mintă.

-Sună-l, Kat.

Mă așez pe canapea, cuibărindu-mă în brațele lui Alessio.

Nu știu cum am avut norocul să îl întâlnesc. Nu știu cum am putut să mă îndrăgostesc de el atât de repede. Evident, m-am simțit oribil. Aveam impresia că îl trădam pe Darren, dar Fran și Charlie m-au ajutat să înțeleg că nu e așa.

-Nu mai încerca să mă convingi, îi spun hotărâtă.

Își dă ochii peste cap și îmi ia telefonul din mână. Apasă pe mesajul lăsat de Seb și duce telefonul la ureche.

Acum sunt curioasă.

-Katia, pregătește-te de plecare. Mergem în Hawaii, zice și ridică.

Mi-a spus Katia, ceea ce înseamnă că e serios.

-Ce e? Ce s-a întâmplat?

-Nu a fost el, ci o prietenă. Seb e în spital.

-Ce?! De ce?!

Simt cum panica mă cuprinde din ce în ce mai tare, ceea ce nu e bine. Ar trebui să stau liniștită. Inspir și expir adânc, dar nu mă ajută.

-Nu știu, nu a spus. De-aia o să suni și o să vezi despre ce e vorba.

Sunt prea panicată ca să pot gândi cum trebuie. Tot ce am minte sunt cuvintele scrise în grabă a Elenei. Ceea ce i-a făcut nenorocitul ăla. Nici nu îmi pot imagina cât de îngrozitor a fost. Nu îmi pot imagina cât de greu i-a fost, crezând că nu avea cu cine să vorbească. Poate a crezut că nimeni nu o putea ajuta. Nu a spus direct ce a pățit, dar nu a fost greu de dedus.

-Kat, îmi atrage Alessio atenția.

Mâinile lui se odihnesc pe umerii mei, ochii săi albaștri hipnotizându-mă.

-Nu trebuie să suni, dacă nu vrei. Dar, te rog, pregătește-te pentru că nu te las să stai aici pentru că îți e frică.

Inspir adânc și dau aprobator din cap. Are dreptate. Indiferent de ce a făcut Seb, voi fi acolo pentru el. Nu știu ce s-a întâmplat, dar voi afla. E fratele meu și are nevoie de mine.

***

-Etajul trei, 40 B.

-Mulțumim.

Cu pași mari și rapizi, mă îndrept spre lift. Ultima oară când am fost într-unul am vomitat de parcă am băut toată noaptea. Sper că voi fi bine acum, căci stresul și greața nu sunt prieteni prea buni.

-Va fi totul bine, îți promit.

Alessio mă prinde de mână și îmi sărută creștetul capului. Inspir adânc și dau aprobator din cap.

Nu îmi pot imagina motivul pentru care e Seb aici. Nu am avut curajul să o întreb pe doamna care ne-a spus unde e Seb și nici pe fata cu care am vorbit la telefon.

Sebastian Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum