A strange Week- Finalizat-

Capitolul 16

OMG! Am peste 700 de cititori la carte :3 !!!!!!!! 

Nici nu stiti cat de mult ma bucur ca va place aceasta carte! V-am mai spus pana acum ca va iubesc??!! :) :)  

Sunteti cei mai tari! Si capitolul acesta il meritati din plin (ca si celelalte)...  Deci am o veste buna pentru voi..Azi voi posta capitolul 16,iar duminica capitolul 17 !!! Va pup!

Savurati-l din plin :* :* :* :) :) :)

Viata mereu iti joaca feste, si mereu isi schimba intrebarile pe care ti le adresase deja..Nimeni nu stie ce se in intampla in clipa urmatoare,chiar daca are un deja vu sau o premonitie..Nimeni nu stie ce iti rezerva viitorul.. O spun pe propria experienta..

Pana ieri credeam ca imediat ce voi intra in corpul meu,voi traii fericita pana la adanci si batraneti alaturi de Nick,omul pe care il iubesc..sau mai bine zis il iubeam....

Detestam ideea ca in aceasta seara va trebuii sa iau cina cu el,Harry si Alison...Si sa ma prefac ca nu s-a intamplat nimic... Pur si simplu nu il mai pot vedea,imi este scarba de el,este un om....Nici nu mai am cuvinte sa il descriu...

Este ironic nu,cum in cateva secunde poti sa urasti din toata inima persoana pe care ai iubit-o o viata..

***

-Bekah,uite imbracate in hainele astea! A zis Harry cu o sclipire inimaginabila in ochii..Era emotionat si bucuros,chiar daca eu urma sa vorbesc cu Alison..nu el.

Harry mi-a dat o camasa alba, o pereche de jeansi albastrii inchis si o pereche de pantofi negri de lac.. Era o costumatie foarte eleganta pentru stilul lui,deci va dati seama cat de importanta este fata asta pentru el.. Eu insa nu eram deloc emotionata pentru aceasta intalnire,eram foarte dezgustata..Dar daca eu nu sunt ok cu asta,macar lui Harry sa ii fac o intalnire de vis..Macar asa ma pot revansa si eu fata de el din cauza raului facut..  Nu mai este nevoie sa mentionez nu?

-Tu cu ce te imbraci Bekah? Mi-ai pregatit hainele? M-a intrebat Harry bucuros.

-Am..Nu,dar hai ca aleg ceva acum..Am zis eu tragand un puternic aer in piept,si abtinandu-ma din rasputeri sa nu plang.. Uite! Am zis eu catre Harry asezand pe pat o rochita stramta neagra.

-De ce nu vrei sa imi spui ce ai? Stiu ca te framanta ceva Bekah,si cel mai bine este sa te descarci cuiva in asfel de momente..

-Nu am nimic Harry..Este totul ok,doar ca sunt..zapacita dupa ziua de azi.. Am zis eu mintindu-l.. Acum haide,mergi si imbracate si tu..Trebuie sa ne grabim.. Am zis eu iesind din camera mea,si ascunzandu-ma rapid in spatele usii si fara sa ma mai pot abtine,am inceput sa plang in liniste pana cand Harry a iesit schimbat din camera..Mi-am sters rapid lacrimile cu maneca hainei,iar apoi am inceput sa il privesc.

-Deci cum arat?! Sunt o mini barbie!! A zis el batand din palme si razand copios.. Am scos si eu un mic zambet,si i-am dat un pumn usor in umar...Cum de ma poate face mereu sa zambesc baiatul asta si eu de abia acum mi-am dat seama de asta?

-Iar eu sunt un mini Kevin cu par de pudel! Am zis eu razand.

-Acum serios vorbind... Te rog din inima,nu fa vreo prostie sa imi strici prima mea intalnire cu Alison..O sa iti raman dator toata viata daca ma ajuti,si jur ca il voi accepta si pe maimutoiul ala paros..Si nu iti voi strica nici eu tie intalnirea! A zis Harry uitandu-se patrunzator la mine.

-Stai linistit..Promit ca nu voi face nimic.. Am zis eu zambindu-i dragastos..

-Multumesc Bekah.. Mi-a zis el imbratisandu-ma.

Amandoi am coborat jos,unde mama ne astepta suparata,si inca plina de reprosuri..

-Sunteti gata? Ne-a intrebat ea suparata stand la masa din bucatarie..

-Da..suntem gata.. A zis Harry.

-Si cu ce mergeti acolo? Fiindca cu masina sigur nu... A zis mama serioasa.

-Mama,nu inteleg de ce esti inca suparata pe noi,gandeste-te ca suntem bine..Nu te mai gandi atata la ce s-ar fi intamplat daca... Pentru ca acel "daca" nu exista! I-am zis eu mamei.

- Harry,voua va este usor sa vorbiti...dar puneti-va in ipostaza noastra de parinti.. Va puteam pierde dintr-o lovitura pe amandoi! A zis mama ridicandu-se de pe scaun.

-Stim, dar nu ne-ai pierdut! Suntem aici,in fata ta!!! am zis eu luand-o de mana.

-Harry,Bekah.. am incheiat subiectul! Va doare ceva?? Ne-a intrebat ea uitandu-se atent la amandoi...Nu vreau sa patiti ceva!

-Nu ne doare nimic mama..Stai calma.. I-a zis Harry.

-Si..cu ce mergeti incolo? Ne-a intrebat mama..

-Cu Nick cred... A zis Harry zambind..

-A,ok.... A zis mama.

*Dupa 10 minute**

-Mama!! Deschizi tu usa?? A tipat Harry,in timp ce eu ii aranjam parul.

-Oh,buna Nick.. Am auzit-o pe mama zicand,si brusc mi s-a pus un nod in gat.

-Buna seara doamna Styles.. A zis el politicos.. Rebekah este gata? A intrebat el.

-Cred ca da,stai jos pana coboara.. A zis mama conducandu-l in bucatarie.

-Ti-a venit iubitul! Mi-a soptit Harry..

-Mdeaa... Dupa ce s-a intors cu spatele catre mine am putut sa imi dau ochii peste cap scarbita..Bleah..imi este greata de el.nd

Am coborat impreuna cu Harry la parter,unde ne asteptau mama si Nick zambind..

-Rebekah,iubito! A zis Nick apropiindu-se de Harry,incercand sa il sarute.. Dar bineinteles ca Harry a intors instinctiv capul si nu l-a lasat :) .

L-am putut vedea ca in timp ce il imbratisa pe Harry cum mi-a aruncat o privire fulgeratoare,si oribil de urata... cum de nu mi-am dat seama pana acum  ce fel de persoana e??

***

- Am ajuns in fata casei lui Alison.. A zis Nick oprind masina.

Atunci Harry mi-a aruncat o privire gen "Ce mai astepti,mergi dupa ea!! Acum!" si m-am mobilizat dandu-ma jos din masina..

Cand am ajuns in fata casei lui Alison,am batut incet la usa,si imediat mi-a deschis aceasi fata inalta si frumoasa.. I-am oferit buchetul pe care i l-a cumparat Harry,am luat-o de brat,si am condus-o pana la masina... Imediat ce am urcat,reactile lui Nick nu au incetat sa apara..

-Deci Alison..Esti o fata norocoasa ca esti cu un burlac transpirat ca Styles... A zis Nick serios. L-am putut vedea pe Harry cum il sageta din priviri,dar nici eu nu pot spune ca eram mai incantata de cuvintele lui... Dar spre mirarea mea Alison i-a luat imediat apararea lui Harry.

-Ei bine,chiar sunt norocasa...Sa sti..Harry este un baiat special in comparatie cu altii... A zis ea cu subinteles,si atunci am vazut-o cum s-a uitat zambind la mine.

Presimt ca o sa fie o seara foooooarte luuuunga.... Si ciudata,bineinteles...

Nu stiu cum,dar am intrat destul de bine in rolul lui Harry nu? Si sincer cred ca m-am cam obisnuit sa fiu strigata asa...Dar nu si sa fiu batjocorita de idiotul de Nick.... OMG.. Am luat-o razna... Cred ca chiar am devenit Harry...