Teen wolf - New Haven (Lydia and Stiles)

4

Încremenesc. Nu ştiu ce să mai fac. Mă simt atât de prost că l-am sărutat. Nu vreau să mai dau ochii cu el niciodată. De ce trebuie să fie atât de complicat? De ce când săruţi un băiat care îl cunoşti de multă vreme trebuie să te simţi aşa de vinovat? Urăsc ziua de azi. Cu siguranţă asta e doar din cauza lui dar nu pot să neg faptul ce tomai s-a întâmplat. Probabil mâine nici nu o să mă duc la şcoală...ce prostii vorbesc. Normal că o să mă duc. Dar sunt sigură că mă voi simţi teribil. Prefer să merg să fac un duş,să mă calmez,să vorbesc cu Alison pe Skype şi să îi povestesc de ziua mea teribilă. Poate măcar ea a avut o primă zii de şcoală mai bună că a mea.

--------------------------------------------------------

A doua zi mă trezesc. Merg să mă spăl pe dinţi. Faţa mea arată oribil. Unde îmi e rujul ? Ştiu că l-am lăsat pe masă chiar ieri. După ce Stiles a fost la mine. E rujul meu preferat. O,nu. E 7:30 şi eu doar mi-am spălat dinţii şi faţa. Asta nu mi se poate întâmpla. Nu a fost îndeajuns ieri ce s-a întâmplat? Trebuie să fac duş,să mă îmbrac,să mă machiez şi să mănânc. Unde poate fii?  L-am văzut ieri,chiar aici...Cineva bate la uşă. Mă uit pe vizorul camerei. E STILES? Ce caută Stiles la uşa mea? O,nu. Arăt oribil.

"O secundă ,te rog" spun grăbită.

"Nici-o problemă,pot aştepta"

Îmi trag rochia albastră pe mine. Puţin fard,creion şi pudră şi sunt gata.

"Scuze,eu doar.. Mă pregăteam.Ce te aduce pe aici?"

"Păi,am lăsat rujul mamei mele aici. Ieri a fost ziua ei şi..i-am dat rujul găsit pe masă. Stai liniştită,nu la folosit. E aici. Îmi poţi da rujul mamei te rog?"

"Da,desigur. Îmi poţi da rujul meu? "

"Da,desigur."

"Mersi."

"Îmi pare rău că am dat buzna aşa...Eu cred că ar trebui să plec."

"Putem merge împreună la şcoală..Dacă vrei,bineînţeles. Adică e deja 7:40."

"Atunci haide.''

"Lydia,am ceva treabă în oraş. Să nu uiţi să mănânci supa de pe masă"

Biletul ăsta l-am găsit pe masă. Mă întreb unde e mama. Am timp mai târziu să mă gândesc la asta. Acum trebuie să mănânc şi să mă grăbesc spre şcoală.

"Vrei nişte supă?"

"Nu,mulţumesc. Nu îmi e foame. Am mâncat dimineaţă. "

Mă bucur că nu vrea. Pentru că mai e doar o porţie. Pe care o voi mânca eu.

"La ce facultate vrei să mergi?"

"Yale,cred" zic cu gura plină.

"Tu?"

"Yale,cred."

"POFTIM?" mă înec sec.

"Păi,am vorbit cu părinţii mei. Se mută în oraşul ăla. Unde e facultatea Yale. Deci,m-am hotărât să merg şi eu acolo. Eu voi sta la cămin.În schimb ei o să îşi găseasca un apartament."

"Wow." e singurul cuvânt pe care îl pot spune acum.

"Ai terminat de mâncat?"

"Da,putem merge"