Teen wolf - New Haven (Lydia and Stiles)

5

În drum spre şcoală ne întâlnim cu Kira şi Scott.

"Hei,ce faceţi? Cum de veniţi amândoi la şcoală?" întreabă Kira curioasă.

"Şi ieri am venit. Îţi aduci aminte?"

"Ooo,aşa e."

Rămânem toţi câteva secunde tăcuţi uitându-ne în gol.

"Deci...mergem?" spune Stiles.

Im sfârşit cineva ne trezeşte la realitate.

"Da...Asta...Adică....Voi..Sunteţi..." Scott abia de îşi găseşte cuvintele.

Venim şi noi de două ori la şcoală împreună şi lumea crede că suntem împreună? Nimeni nu trebuie să ştie despre asta. Off,numai scena aia în capul meu mă face să mă sperii atât de tare că cineva ar putea afla.

"Desigur că nu. Scott,ce te apucă?" simt nervii lui Stiles.

"Scuze. Doar suspectam. Nu am vrut să te superi."

"E ok." minte.

"Deci,Kira..Tu şi Scott aţi mai fost undeva vara asta amândoi?" încerc să schimb subiectul asupra lor."

"Da. Am fost im Paris două zile. A fost distractiv."

"Stiles, tu?"

"Doar la mare."

Mi-l imaginez pe Stiles cu picuri în păr. Ooo,nu. Eu nu am zis asta. Visez? Mă calc singură pe picior. Să nu par nebună, mă prefac că mă îpiedic. Şi cad.

"Lidya,eşti bine?" Stiles se apleacă să mă ajute. Mă strânge tare de mână şi simt că nu mă mai doare deloc.

"Eşti rănită?" mă întreabă grijuliu.

"Nu,sunt bine" . Nu contează că am două vânătăi mari pe genunchi şi că mi s-au rupt blugii negrii.

"Acum ce faci? Te întorci să te schimbi? Sau spui că aşa e modelul?" mă tachinează Kira.

"Nu ştiu. E 7:50. Nu mai am timp."

"Du-te. Ai să te întorci repede. Ia un taxi."

"Nu am niciun ban la mine"

"Îţi plătesc eu. Poftim"

"Stiles,nu pot."

"Nu cred că acum mai avem timp de negocieri."

"Off,bine. Doar spune-i profesorului că întârzii puţin."

"Haide,fugi"

Văd un taxi la câţiva metri de mine. Fug repede. Dar un băiat intră înaintea mea.

"Scuze,chiar mă grăbesc." îmi spune de ca şi cum eu nu . Am vânătăi,mă ustură şi blugii mei sunt rupţi .

"E urgent?" întreb cu speranţa că mă va lăsa totuşi să intru eu.

"Da. Soţia mea e în travaliu. Îmi.pare rău."

Maşina porneşte. Nu pot să cred. Ăsta era ultimul lucru de care aveam nevoie. Phiuu,mă uşurez când văd un taxi. Se apropie spre mine.

"Te duc undeva?" întreabă taximetristul.

"Pe strada 7. În spatele bibliotecii. Oraşul ăsta e atât de mic încât există doar o bibliotecă. Şi ce bine e că e lângă mine. Maşina porneşte. Primesc mesaj de la Stiles dacă sunt bine. Îi răspund că sînt în taxi. Trec vreo 10 minute. Şi simt că adorm.

"Am ajuns."

"Mulţumesc. Poftiţi banii. La revedere."

Ies din taxi şi intru în casă. Îmi iau blugii verzi. Observ că şi bluza mea e ruptă. Iau o bluză la nimereală şi o pun pe mine. Cobor repede scările. Ies din casă. Dar mă împiedic de ceva. Noroc că nu am căzut. Din nou. Mă uit mai atent şi nu îmi vine să cred. E Malia.