Teen wolf - New Haven (Lydia and Stiles)

12

"Şi dacă recunosc ce? Apoi ce? A fost..nimic."

"Ce a fost nimic? Sărutul?Recunoaşte,ţi-a plăcut!"

"Ce? Nu,înţelege! Te urăsc defapt...Toţi ştiu asta! "

"Aaa,deci de asta îţi e frică ? De ce ştiu toţi? Ţi-e teamă de ce vor spune ceilalţi? Normal că de asta îţi e frică. Mereu îţi e." spune pe un ton nervos fierbănd în el de furie.

"Da ce ştii tu,hăă? De unde ştii ce sentimente am pentru tine? "

"Se vede de la o poştă,Lidya."

"Ce ar fi să mă duci în dormitorul tău chiar acum,hă?

"Ar fi o idee! "

Mă sărută şi arde de nerăbdare dar...de odată...

Doctoriţa iese din cabinet şi ne vede sărutând şi întreabă:

"Întrerup ceva?"

În momentul ăla mi se înmoaie picioarele şi simt acel val. Era cât pe-aci să plec ştiind că prietena mea e bolnavă. Mă urăsc. Cum m-am putut gândi? Doar gândi la asta!Îmi dezlipesc buzele de buzele lui şi răspund,dar mai întâi îmi dreg glasul:

"Nu.Alison e bine?" spun în timp ce mă ridic de pe scaun.

"Da. Într-o săptămână e acasă."

Îmi aud telefonul vibrând şi mă retrag puţin.

"Alo?"

"Hello gorgeous. Where are you?"

"I will not tell you. What question is that?"

"Turn around."

El e. Era fix în spatele meu la distanţă de 4 metri mestecând o gumă.

"What are you doing here?How did you find me?"

"I find you,i find him,i find Alison. You know i came back to get revange."

"If you touch her i will kill you"

Aud o uşă în spate şi tresar. Mă întorc spre uşă şi când mă întorc din nou observ că a dispărut. Asta face mereu. Apare,dispare.

"Cine era?" întreabă Stiles în timp ce se apropie de mine.

"Kira."

"Minţi." îşi dă seama.

"Cum de ţi-ei dat seama?"

"Nu ştiu. Te cunosc. Nu ştiu cine era,dar sigur nu era Kira."

"Era..Kai."

"Poftim?"

"Da..stai calm..A dispărut. Şi eu trebuie să plec,îmi pare rău."

"Mă laşi baltă?"

"Era să plec cu tine ştiind că Alison este bolnavă. Sunt o proastă."

"Buzele tale se mişcau,creeierul nu mai putea gândi iar tu.." îl întrerup.

"Iar eu eram o proastă. Dar ştii ce? E şi vina ta. M-am săturat de tine. Trebuie să plec!"

Mă cuprinde de mână,dar eu îl resping şi plec.

****

Săptămânile trec,şcoala trece,Alison e bine,Kai a dispărut pentru o vreme,Stiles a înţeles că îl urăsc şi eu sunt..ok.

Şi suntem în decembrie. Vacanţă,iarnă,zăpadă. Totul este perfect în vacanţă.Am rezolvat problema cu absenţele şi mă bucur de vacanţă şi zăpadă. Şchiopătez,dar sunt bine.

"Cum e omleta?" întrebă Alison. S-a gândit să stea aici o vreme. Toată vacanţa,mai precis.

"E bună. Dar îi mai trebuia sare."

"Tuturor îi mai trebuie sare în viaţă. Ca ţie şi lui Stiles... Apropo,ai mai vorbit cu el?"

"Nu.."

"Lidya....ai ceva ce vrei să îmi spui?"

"Nu. Acum mănâncă-ţi omleta şi taci". Încerc să schimb subiectul şi zâmbim amândouă.