"Surpriza"

334 16 1
                                    




@@Brook@@
Ce frumoasa era. Nu am mai văzut-o purtând rochie. Ii sta bine. Îmi distrage privirea decolteul ala din când in când dar-
—Ochii mei sunt aici.
—Desigur ca sunt! (Am spus și am zambit către ea.) Și eu te iubesc, baby.
—Ma prefac ca nu am auzit. (Jes se referea la surpriza.)
Eu am zambit și m-am uitat la ospătăriță care venea cu tortul pregătit special. Deși părea ca e surpriza aveam ceva și mai bun pentru ea.Simplu..dar sper sa-i placa.
—Baby..
M-am întins , am luat tortul cu înveliș de caramel , preferatul ei și m-am ridicat. M-am dus lângă ea și i l-am pus in fața. M-am aplecat peste scaun și am sărutat-o pe obraz.
—Ar trebui sa spun dinou cât de mult te ador?
—Mmm. A spus ea negând și sărutându-ma.
   Nu ma interesa dacă ne vedeau studenți cu noi sau dacă oamenii Adulți erau îngrețoșati. Ii puteam arde instant...la propriu.
    Ce seara plăcută...vanticelul care sufla era răcoros.,dar moale, plin de umiditate și sufocant, dar in același timp îți dădea o senzație blurata a lumii reale. Voiai sa te pierzi in magia acelei nopți și eu eram cu cine voiam sa fiu , făcându-ma sa ma simt ca in al nouălea cer. Voiam sa ii dau un lănțișor cu Legătura Translucida, o legătura care ne zice când ne e dor una de cealaltă și ne arată locația când se întâmpla asta. E greu de găsit o pereche și de procurat, dar am metodele mele.
    Se plimba de pe un picior pe altul, saltareț. Astepta ceva. Era puțin agitata. Jasmine se juca cu mâinile , mișcându-și degetele activ. Eu îmi întind mana sfios , dar o prind de mana și nu se așteaptă. A zambit puțin,ce dulce...

No lies between us Part 2Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum