No lies between us Part 2

Summer night

—Totusi ce S-a întâmplat? Va uitați ciudat una la cealaltă? Zice Rachel confuza către noi, Demi fiind also de fata , puțin îngrijorată.
I-am întins mana.
S-au uitat puțin și deodata au făcut aceeași expresie stupida , mirata și confuza:
—NO YOU DIDN'T!!! Zbiară Rachel și continua: pfff, mi-ai furat surioara definitiiiiiv. Nu, vorbind serios... ma bucur. Pf , fata ta sigur știe cum sa rezolve momentele.
—Da, și asa ne-am logodit la 1 dimineata pe o plaja de pe o insula exotica privată , eu plângând , ea goala.
Atât Demi cât și Rachel au pufnit in ras.
—Pai trebuie sa serbăm noaptea asta de neuitat cu o petrecere , nu-i asa fetelor? Zbiară Demi toată săltăreață și zâmbitoare , tot asa și Rachel.
    După o petrecere adevarata cu mâncare și multă , multă băutura, sărit in piscina de la etaj și iubita mea care acum ma ținea in brațe in apa , încă calda de la betonul fierbinte încălzit de Soare , lumina lunii mai puternica ca niciodată și cu prietenele mele , briza oceanica și mirosul, nimic nu putea fi mai special pana când , spre 4 am , fetele ne lasă camera doar Pentru noi. Nu stiu ce au făcut sau unde au mers , dar nu-mi puteam lua ochii sau gândul de la logodnica mea, acum goala in fata mea. Ii puteam vedea corpul bine sculptat , limba fierbinte care se mișca pe pielea mea și mâinile care explorau a 10-a miia oară sânii mei.
    Se simțea atât de diferit, magic, se comporta cu mine de parca ma putea sparge , mi-au lipsit atingerile ei , dar nici ea nu scăpa ușor, nu in seara asta at least...
—Princess.
—Pffff de când nu m-ai chemat asa?!
—De ceva timp... îmi spune iubita mea cu vorbe dulci, vocea ei surazand.
M-am întins spre ea și am admirat-o , genele albe mișcându-se de la ochii ei pana jos și tot asa. Nu am făcut nimic ... decât sa o iau in brațe.
—De atâta timp... ai fost cu mine. Și m-ai ajutat atât de mult, confesiunea ta de astăzi m-a făcut sa-mi amintesc.
—Mmmm.... a trecut ceva timp, ne-am maturizat mult. Heck! Eu nici nu vorbeam cu oamenii și când o făceam zbieram.
—Mmhm.. am zis eu și am chicotit gândindu-mă la cum am cunoscut-o. Totusi , mi-ai lăsat ceva la care sa ma gândesc din prima zii!
—Oh haide!!! Maraie Katarina frustrata la vorbele mele.
—Și acum am toate astea voluntar? Oh da.
—Oh nu.
Se desprinde din îmbrățisarea mea, noi vorbind de peste umărul celeilalte pana acum și îmi prinde haina, își folosește puterile și o rupe in bucăți. M-a împins in pat.
—Asa facem Prințeso?
Ochii ei străluceau de la lumina lunii care patrundea pe geam.
—Hei, Katarina?
—Hm? Zice ea și îmi face o urma de sărut pe gât.
—Te iubesc.
Se oprește.
—Și eu. Și eu te iubesc ,Caroline. Zilele acelea erau frumoase , dar uite la noi acum. Eram atât de confuza și uite acum.
—Pf!? Parca eu nu eram, nici nu-mi placeau fetele pana atunci.
A sărit peste mine.
—Vezi? (Zâmbește ea.) Te-ai schimbat!
—M-ai schimbat. Fac eu răgușită, invitând-o la mai mult...

...

*EXTRA*

—Mmm... nu ai vrea sa zbieri la mine ca mai demult? Zic eu și chicotesc.
—DAR CINE TE CREZI? HM?
Zbiară ea și simt zâmbetul format pe buzele mele.
Îmi place când face asta.