No lies between us Part 2

Astound

@Caroline@

—De ce suntem aici Ka-...

     Dintre copacii deși, totusi locul luminos, ies hidre de apa făcând un mic spectacol dansant. Și ies de asemena și persoane... vad fete cunoscute... și necunoscute. Tata, Rachel, Demi, Auggie, Jason, Liam care alerga spre mine, cu parul mai lung decât deobicei și o tipa care avea aceeași ochi turcoaz precum ai iubitei mele.
       Liam vine cu ochii puțin lacrimati.. dramatiza. Ma ia in brate și rad.

—Usor amigo. Zic și chicotesc puțin.
—MA PĂRĂSIȚI ȘI acum Katarina îmi fura viitoarea sotie? Not cool-

        Katarina ii da o privire fulgelatoare apoi cei doi se iau in brate. Am vazut totusi un zâmbet mic, ascuns. Mai apoi, de după Liam iese tipa și se arunca in bratele lui Katarina. Ii mângâie parul și o saruta pe față. Aveau cam aceeași înălțime , doar ea avea tocuri.
         După ceva timp bun de vorbit și reuniune cu tatăl meu și Liam care nu ma lăsa in pace , se întorc la mine. Katarina nu se putea abtine din zambit, nu o vedeam asa prea des... cealaltă fata acum se uita la mine intens... foarte intens.

—Uite . Inteleg ca te-a lovit Cupidon , dar sunt pe cale sa ma căsătoresc aici.

           Îmi trage cea mai confuza și rece privire și Katarina pufneste atat de tare încât ii curg lacrimi.

—Iubito! Rade Kat încă puțin și când ia aer , ne prezintă: Penelope, ea e Caroline, viitoarea mea sotie,Caroline, ea e Penelope, sora mea- de care ti-am mai zis.

            Raman o secunda socata apoi îmi dau seama ca avea sens. Ma înroșesc de la prostia mea , deși era doar o gluma și întind mana. Ea mi-o ia și rade.

—Credeam ca nu-mi vei place , dar ai trecut.
—Nu aveam nevoie de aprobarea nimanui , dar apreciez. Fac o mica plecăciune și rad, ele chicotesc puțin și Kat ma ia de mână.

             E timpul sa o cicălesc.

—Katarina ai înnebunit? Ma aduc in Atlantida , ma lasi singura, SINGURA. Și acum planifici ceremonia pentru nunta și ii inviți pe toți? Stiu ca asta era oarecum planul , dar ma puteai avertiza, stii tu-

             Ma saruta și o aud in gând.

'Scuze Caroline, data era setată și doar, credeam ca va face totul mai special-'
'E ok hun, suspectam ce căutau toți aici oricum, cu memoriile lor ce vom face? Le vom altera de parca erau doar la ceremonie in alta tara?' Întreb eu.
'Ceva in genul, e rezolvat deja, totul e, noi trebuie doar sa ne bucurăm de azi' îmi transmite Kat.
'Nu erau alte opțiuni iubito.' Spun și o sarut pe obraz.

—Haide.

             Ma ia de mana și mergem într-un luminiș unde era pregătit tot. Decorațiuni albe, doi stâlpi cu model grec și un altar, scaune pentru mai multe persoane pentru ca au vrut sa participe câțiva dintre marii conducători de aici. Covorul, rosu cu broderii argintii ducea pana la altar, plin de flori de pe "insula", deși era cam scufundată.
             Totul era aranjat. Eu eram imbracata. Katarina era imbracata.... azi- azi era ziua și acum nu e momentul sa devin emoționată. Toți își ocupa locurile și Demi ne-a făcut prezentabile , mai apoi sa umblam împreuna pana la Altarul la care ne aștepta un domn îmbrăcat in alb, cu mici broderii aurii și o mica coronița din aur pe după cap-
               Abia mi-am abtinut lacrimile cât ne dadea binecuvântarea zeilor. Totusi, după ce ne-am mărturisit ca suntem legate pentru vecie și am zis niște discursuri improvizate, neavând timp sa le pregătim de dinainte, am sărutat-o. Acel sarut simplu, s-a simțit atat de special. Mi-a tremurat tot corpul o data, cât sa ma bulverseze și sa-mi curgă câteva lacrimi. Kat avea o fata puțin crispată, încerca sa nu plângă, ceea ce m-a făcut sa rad și sa-i dau una, incet, cu cotul ,intr-o parte. Am asigurat-o ca totul e ok.. A lăsat câteva lacrimi sa curgă. Gândindu-ne la tot prin ce am trecut eram într-un final la sfârșitul tuturor relelor de pana acum și începutul noilor vieți. Sau asa credeam...

              Se terminase și cu toții erau emoționați. Am avut pana si un buchet de aruncat , prins de Liam, bătut de Rachel, mai apoi dat lui Rachel. Am ras pe tot parcursul petrecerii de seara , cel la care era invitat tot ținutul. A fost o noapte memorabila.
              In a doua zi totusi, după ce tuturor oamenilor li s-au alterat memoriile cu faptul ca eram in Atlantida și au fost trimiși la suprafața, acel domn in vârsta care ne-a unit prin căsătorie și ne-a binecuvântat prin puterea zeilor, marele conducator al Atlantidei acum, a venit la mine, sa ma ducă intr-un loc special lui și poporului. Katarina nu se afla cu mine , ajutând la pregătirile pentru drum și ocupata cu câțiva importanți ai insulei, nu a putut, totusi știa cu cine sunt.
                Am coborât in catacombe, absolut uimitoare și am mers pana la locul magii: sub fântâna din centrul insulei, un glob gigantic, care radiază energia nesfârșita a barierei , pulsa cu o nuanță perlată.

—Uite. Îmi pare rau sa o fac asa. Spune el cu o voce adânca, eu încă hipnotizată de nivelul de putere al sferei și continua: Avem nevoie de tine ... energia barierei e pe terminate. Energia care tine tot acest loc magic și locuitorii săi împreuna de secole, care conecteaza oamenii care se trag din străbunii nostrii intr-un loc.. va dispărea. Și toată insula va sfarsi, uitată, înecată, precum oamenii care nu vor sa o părăsească.

          Gravitatea situației mi s-a făcut clara, dar ce puteam face eu?

—Uite, ești o fata incredibila și potențialul tau e nesfârșit , dar avem nevoie de o parte din puterea ta, o parte din tine...

           Nu intelegeam unde ajunge. Eram hotărâtă sa ajut oricum ar fi, nu îmi permit sa dispară tot locul din cauza mea... Eram totusi agitata .. și aveam un sentiment prost..