No lies between us Part 2

"Viesparul"

    In grădina hotelului, una cum îmi plăcea mie, tata a luat notițe, impresionant. Ma plimbam pana am derivat de la pavajul făcut piesa cu piesa într-un mozaic placut privirii.
    Vad o umbra vagă și ma simt urmărită..'Poate doar ceva pasare..' îmi spun eu.
    Se îndreaptă spre mine. Din ce in ce mai aproape. Era un bărbat lung, într-un costum alb. Nu i se vedeau mâinile de mănuși și nici privirea de pălărie, toate albe. Tot ce am văzut a fost un schițat straniu de zâmbet.
Vine spre mine mai rapid. Eu ma duc cu spatele încet, având sentimente mixte despre acea persoana...nu părea...uman...
Vine mai repede asa ca alerg.
Fiind departe de orice om ma opresc. Respir adanc și cioburi de gheata se îndreaptă spre el. Le opresc 2 mm de ochii lui. Ma întorc și ma uit cu colțul ochilor. Îmi distruge țurțurii și ii vad ochii.... era... un monstru... venele umflate ii accentuau ochii deschiși. Pulsa și râdea. Avea fața unui psihopat.
"Katarina..."
In câteva clipe pe care le-as putea numără ca 2 pași infiniti, aud o bubuitura și Kat cum sare de la..de la etajul 9....
Închid ochii. Pana și genele mi se păreau grele in momentul de fata. Nu voiam sa ma uit. Îmi ridic privirea și era Kat care ma înfășura cu o mana și un zid concentrat făcut de ea , care ii ținea abilitatea la distanta. A ripostat, avea niște chestii parca de lumina... era ca un stup de viespi, dar , din lumina....
Kat ma ia de mana și alergam cu un boost de la abilitatea ei. Se abținea sa între in forma de Kami. Ajungem in lobby ul hotelului și ma duce după un colț.
—Nu cred ca ne va uramri, nu pare tipul care sa facă ceva in public...
Abia respira.
—Și ce erau chestiile alea?
—Trucuri, avea probabil abilitatea de foc...
Când sa întreb ceva, o menajera a trecut pe hol, Katarina punându-și degetul pe buzele mele.
—Haide de aici.

**in camera de hotel**

Doar aici îmi dau seama ca avea parul umed , ii picura apa din el. Pe ea avea doar un top alb și ceva ce părea o pereche de pantaloni de basket largi , roșu cu negru.
Alerg spre baie și ii arunc un prosop in cap. Cât timp nu vede ma duc spre ea și prind prosopul cu mâinile. Ii usuc parul:
—Vei raci...
—Nu te mai duci singura nicăieri.
M-am uitat la ea cu ochi de cățeluș.
Ea nu și-a schimbat expresia faciala o secunda.
—Fie... ma plang eu.
—Erau trucuri. Probabil a dat foc la câteva bucatele de hârtie și a controlat focul din ele, părea puternic totusi. Deși poate însemna 2 lucruri. Fie voia sa para puternic , fie face parte dintr-o organizație care vrea ceva de la tine și e puternic...
Oftez încet și îmi așez capul pe picioarele ei. Ea se juca cu parul meu. Ma ridic dintr-o data și ma duc sa fac un dus rece.
Când sa ies sa îmi iau prosopul vad chipul bine cunoscut al iubitei mele care acum mi-a întins prosopul. Ma acopăr.
—Shy? Îmi zice și face cu ochiul oh atât de seductiv..
—Poate-...
—Oh, nu e nimic din ce nu am văzut. Chicoteste răgușit.