No lies between us Part 2

Blue eyes

@Rachel@

Ajunsa la usa îmi ating fata cu mâinile. Sigur eram aprinsa de la acel sărut.
    Dau sa deschid fără sa ma aștept și o durere înțepătoare îmi cuprinde obrazul stang. Era Demi cu lacrimi in ochi. Nu știam cum sa reactionez. Stăteam doar in fata ușii, fără nicio expresie și ma uitam la chipul blondei cu ochii oh atât de albaștrii cum luceau și cum se prelingeau pe obrajii ei uzi lacrimi. Îmi unesc într-un final sprâncenele atât de confuza și trista sa-mi vad prietena atât de suparata.

—Orice as fi făcut îmi pare rau. M-am adunat pe cât posibili și i-am spus-o , încercând sa ma abțin din exploziile mele tipice de răutate.

     Își pune mâinile pe fața. Corpul ei puțin plinuț ii puneau subtil in evidența coapsele și bustul. A mai slăbit.. nu observasem. Parul ei dirty blonde era acum mai deschis și luminos.

—Demi-..... hei-...

      Se duce spre mine. Tot cu mâinile la față. Îmi dau seama ce vrea . Puțin confort pentru ce s-a întâmplat . Sa fi văzut oare cum m-am sărutat cu August?... Și ce dacă?
      O iau in brate. Mirosea bine,avea mirosul ei floral obișnuit care l-am simțit de cativa ani, nu demodat, totusi avea gusturi bune.

—Te-ai.....
~~Da? Șoptesc eu..
—Uite. Nu e nimic. Uită. Scuze . Te doare? Am sa-ti aduc gheata.

       O prind de mana când încearcă sa plece și nu-și ridica privirea.

—Rachel.. te rog nu-mi răni sora.
       Atunci un val de mici asemănări și semne mi-a trecut prin gând. Cum nu mi-am dat seama...
—De-
—E ok. Nu aveai cum sa stii. E din a doua căsătorie a mamei. Nu semănam prea mult. Nu am mai vorbit de când-... de când cu un incident-...
—Demi... îmi pare rau. Probabil ții la e-
       Blonda se ridica puțin pe varfuri și ma saruta scurt, pe obraz, plină de lacrimi in ochii ei de un albastru oceanic. Atunci am inteles.
—Sa. Nu. O. Rănești.

        Mi-a spus asta și a trecut pe lângă mine, afara, frecandu-se de umarul meu... am oftat lung și ma uit in urma ei. "Nu aveam habar.." îmi zic și intru in camera. "Unde or fi și ele.....
Oare unde S-a dus Demi... ce face Auggie...?.. Ce ma voi face eu?".
         Demi avea nevoie de timp singura. Eu.. eu eram pe pat cu mâinile prin pletele roșcate care îmi curgeau usor de pe umeri. "Am sa ma răcoresc." Am fost sa fac un dus care mi-a dat calmul necesar. "Am sa ii scriu lui August... sper ca Demi e ok... nu ii cunoșteam sentimentele..... timp de atâția ani..." Am ieșit de sub jet și am lăsat apa sa curgă cât timp îmi cautam aer printre suspinele dese și lacrimile tăioase. Am închis apa și am ieșit , uscata, in camera. Acolo erau pe pat Katarina și Caroline. Vorbeau cu cineva la telefon.

—Ce e-
—Demi. Nimeni nu o găsește. Ti-a spus cev-
—August e sora ei. Demi ma plăcea. E vina mea. E totul vina mea-
—August o cauta acum. Spune cu calm Katarina ceea ce ma frustreaza.
—ȘI VOI?
—Demi nu ar face prostii. Caroline se apropie de mine sa ma calmeze și mi ia mana. Ma ia in brate și îmi dau drumul la câteva lacrimi mute.

     Katarina pare chiar îngrijorată , fata care nu arata prea multe expresii in general.

—In situații de genul oamenii acționează din impuls...- dacă ar face ceva periculos? Sau sa se piarda-
—Taci.. Kat .. taci. Spune Caroline destul de impunătoare , dar totusi cu bărbia tremurata...