Miraculos: O Noua Sansa

Ne Facem Bagajele

Din capitolul anterior

Ma întorc cu fata spre adrien și adorm.

Dimineața ma trezesc cu spatele la Adrien. (Ceva de genu')



Încerc sa ma ridic fără să-l trezesc. Și din păcate nu am reușit, și l-am trezit.

A: Mmm...
M: Scuze * Zic eu în șoaptă. *
A: Nu-i nimic. *Zice el cu ochii închiși.

Încerc sa ma dau jos din pat dar ma prinde de mana și ma trage înapoi lângă el. Îmi apare un zâmbet în coltul gurii când vad ca mormaie ceva.  Nici eu nu înțeleg ce.
Ma uit la ceas și vad ce e doar 8, asa ca ma gândesc sa mai dorm puțin...

Sunt în camera mea împreună cu Tikki. Ne distram atât de bine pana când telefonul începe sa îmi sune.

M: Alo?
Al: Marinette, vino repede la spital.
M:De ce?
Al: Adrien... * Nu apuca sa mai zică nimic ca închid și ma încalț.

Pornesc grăbită spre spital, fără sa îmi dau seama ca nu am ascultat ceea ce a zis... Defapt ceea ce a vrut sa îmi zică Alya.

Ajung la spitalul unde era Alya și Nino, întru direct pe ușa coridorului unde erau cei doi prieteni ai mei. Când ii vad încep sa alerg spre ei. O îmbrățișez pe Alya și o intreb:

M:Ce s-a întâmplat? *Spun eu ingrijorata*.

Alya rupe îmbrățișarea și cu capul în pamant îmi spune:

Al: Adrien...a avut un ccident de mașină...si e în stare foarte grava... * Spune prietena mea cu mana pe umărul meu*.

La auzul acestor cuvinte cad în genunchi și încep sa plâng.
Alya ma ajuta sa ma ridic și ma așez pe un scaun continuând sa plâng.

M: C-cum s-a întâmplat a-asta?
* Zic eu printre suspine.*
Al: Era în drum spre școală și o mașină ia tăiat calea...

Dupa câteva ore apare doctorul și ne spune:

D:  Operația a decurs bine dar are nevoie de multa odihna.

M: P-putem să-l vedem?

D: Peste vreo 2 ore pentru ca înca e sub anestezie.

M: Mulțumim.

Așteptăm încă 2 ore pana o asistenta imi spune ca pot întra,
Alya și Nino au spus ca pleacă pana la Nino și Vin înapoi.
Eu întru în salon și când îl vad întins pe pat într-o stare groaznica îmi dau lacrimile. Asistenta iese și eu ma așez pe marginea patului.

Încep sa plâng mai tare când îl vad ca nu da niciun semn de viata.



Marinette... Marinette...

Ma trezesc și vad ca adrien era în fata mea și ma striga.

Eu când îl vad ii sar în brate și încep sa plâng de fericire.

A: Marinette, ești bine?
M: Mai bine nu se putea. * Spun eu cu lacrimi în ochi și zambind*
A: Sigur? De ce plângi?
M: Un  coșmar.
A: Dacă spui tu...Hai jos sa mâncăm.
M: Bine.

Coboram jos și o vedem pe mama punând masa. Ne așezăm toți la masa și începem sa mâncăm.

Dupa ce am terminat de mâncat
o ajut pe mama sa strângă apoi merg la mine în camera.

Încep sa îmi împachetez lucrurile necesare inclusiv biscuiții pentru Tikki, și după ma transform și ies afara. Ma plimb puțin prin Paris pana când vad niște persoane alergand de colo colo. Ma apropii puțin și vad ca era vorba despre
o clădire care luase foc.
Observ o femeie care voia sa între înăuntru asa ca o opresc evitând o catastrofa.

Lb: Nu întrați acolo, e prea periculos.
F(Femeia) : Dar...copilul meu e înăuntru. 😭
Lb: Va salvez eu copilul.

Întru în clădire și aud planete de copil.
Ma îndrept spre sunet și găsesc un bebeluș plângând.
Îl iau în brate și ies afara.
Femeia își ia copilul în brate și îmi mulțumește.
După ce incendiul a fost stins am plecat acasă.

Ma pun la birou și încep sa scriu în jurnalul meu. (secret ceea ce scrie marinette😅)
După ce scriu puțin ma îmbrac în pijamale. Ies pe balcon și privesc stelele. Erau atât de frumoase încât nu-ți mai puteai lua ochii de la ele.
După câteva momente apare Chat pe balcon speriindu-mă.

M: Chat, ce faci aici? *spun eu *
C: Am venit sa vad ce face iubita mea.
M: După cum vezi, iubita ta nu e aici. * spun eu cu mâinile în san*
C: Cum nu e aici, e chiar în fata mea.
M: Pffff... eu?
C: Dap.
M: Pai și Ladybug?
C: Ladybug este indragostita de altcineva.
M: Aha... Și tu ca s-o faci geloasa vrei sa fi cu mine? Sau cum?
C: Cine a zis ca vreau s-o fac geloasa? Vreau ca TU sa fi iubita mea.
M: Ok... La asta nu ma așteptam.
C: Deci?
M:Știu ca o faci doar s-o faci geloasa pe Buburuză, nu pentru ca ma iubești.
C: Ba nu.
M: Serios? Demonstrează-mi!
C: Ok, tu ai vrut-o.

Se apropie de mine și ma săruta.
Rămân socata dar după nu știu de ce ii răspund la sărut. Nu știu ce e cu mine...
Ne despartim și el îmi mângâia obrazul cu degetul mare.

C:Acum ma crezi?
M:Nu știu ce sa cred...
C:Bine... Îți mai dau timp pana data viitoare. Acum trebuie sa plec acasă.
M:Bine.
C: Noapte bună.
M:Noapte bună.

Întru în camera și ma arunc în pat adormind, dar nu înainte de a-mi pune ceasul sa sune la 00:00 pentru a merge la patrula de noapte.

🌹Am reușit sa mai postez un capitol. Sper ca va plăcut.
Va pup!!! 🌹