V

27 8 1
                                    


     -Kai-hyung,unde mergem?intreaba brunetul derutat cand vede ca urca spre ultimul etaj al vilei, era tras de argintiu care ii tinea bland mana transmitandu-i celui mic cateva furnicaturi ciudate.

     -Aici...spune acesta deschizand o usa brunetul privi in camera socul citinduse pe chipul sau.

     Totul era superb de la petalele de flori care erau peste tot pana la poza imensa inramata ce ii infatisa pe cei doi la cateva zile dupa ce se cunoscusera,amundoi aveau zambete largi pe fata si in ochi lor se putea citi o sclipire usoara.

   -E ....superb.zpune acesta micute lacrimi cazandui pe obraji.Simti mana brunetului cum ii apucase delicat talia lipindul de el usor saritandui crestetul capului si afundandusi fata in claia de par brunet usor ondulat ce avea un vag parfum de cirese cea ce il dadea complet peste cap pe barbat.

  -Ma bucur ca iti place ,Sung....spune acesta facand o scurta pauza intoarcandul cu fata spre el.Stiu prin ce ai trecut si stiu cat esti de fragil ,cateodata chiar mie frica sa te ating gandinduma ca te vei sparge sau te voi rani si ma vei abandona.Dar totusi.... niciodata nu am simtit asa ceva pentru nimeni,de cateori te vad inima mea sare din pielt si imi e atat de greu sa ma controlez,mai ales cand ma privesti cu acesti ochi inocenti,eu te iubesc ,Yesung.spune barbatul privindul pe baiatul ce avea fata rosie si suspina usor.

   -Si eu te iubesc ,hyung.spune acesta sarindui in brate strangandul cu putere.

   Argintiul isi lipi cu rapiditate buzele de ale brunetului impingandul in perete cel mic scoatand un scancet usor.

  -Nimic nu ma va face sa renunt la tine.sopteste acesta

____________________________________________

B:Chiar nu am mai postat de mult,sper sa va placa.

EclipseUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum